• 
• 

Clipe apasatoare din viata unui majoritar si a CA-ului sau-AGA de bilant

În ţara celor mai mulţi acţionari la mia de locuitori, performanţă atinsă graţie celebrelor cuponiade, în luna mai se votează. Nu ştiu dacă la referendum, dar cel puţin la AGE se va vota cu sârg, căci se va intra în linie dreptă, pe ultima turnantă, cu posibilitatea de a mai ţine adunări care să aprobe activitatea pe 2006.

            Sezonul AGE-lor de bilanţ s-a deschis pe la jumătatea lui martie, puteau fi ţinute din punct de vedere legal şi la 1 ianuarie 2007. Lumea nu s-a prea grăbit.

Unii, mai prevăzători au ţinut prin martie nişte age care să le permită să ţine în bune condiţii şi AGA de bilanţ. De ce a fost nevoie de aşa ceva? Pentru că Legea societăţilor comerciale s-a schimbat şi multe nu mai sunt din ceea ce au fost anii trecuţi. Legea nouă e armonizată cu Europa, se zice, e vastă, complexă şi interpretabilă. De aia şi vor s-o schimbe iar.

Pentru început, e bine să vedem până când se poate/se putea ţine aga de bilanţ anul ăsta.

Cel puţin o dată pe an trebuie convocată o adunare generală ordinară, în termen de cel mult cinci luni de la închiderea exercitiului financiar. Altfel spus, o adunare generală ordinară va avea loc în fiecare an la orice societate comercială în intervalul 1 ianuarie-31 mai. Este vorba de aşa-zisa„ adunare generală de bilanţ”, adică de adunarea generală care dezbate şi se pronuntă asupra situaţiilor financiare anuale, a rapoartelor administratorilor, cenzorilor/auditorilor financiari şi asupra repartizarii profitului, dacă acesta există. În cazul în care este necesară a doua convocare pentru adunarea ordinară ce dezbate situaţiile financiare, aceasta trebuie să aibă loc în acelaşi termen[1] de cinci luni de la închiderea exerciţiului financiar.

Trebuie precizat că în momentul de faţă există în legislaţie norme juridice concurente în privinţa momentului până la care pot fi aprobate situaţiile financiare anuale, având în vedere termenul limită de depunere a acestora.

Potrivit art. 35 din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, pentru persoanele juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară[2], termenul de depunere a situaţiilor financiare anuale este de 150 de zile de la închiderea exerciţiului financiar, adică până pe data de 30 mai a anului următor (sau 29 mai în anii bisecţi) celui căruia îi este aferent exerciţiul financiar respectiv. Pentru celelalte societăţi comerciale, care nu trebuie să aplice aceste standarde, termenul de depunere a situaţiilor financiare anuale este de 120 de zile de la data închiderii exerciţiului financiar.

În cadrul art. 185 din Legea nr.31/1990 se indică obligativitatea depunerii situaţiilor financiare anuale, însoţite de raportul administratorilor, auditorilor financiari şi de procesul-verbal al AGA, la registrul comerţului în termen de 15 zile de la data aprobării situaţiilor financiare anuale de adunarea generală a acţionarilor. În aceste condiţii, potrivit Legii societăţilor comerciale aceste situaţii financiare anuale pot fi depuse într-un termen mai lung la registrul comerţului decât cel prevăzut de art. 35 din Legea contabilităţii pentru depunerea acestor situaţii financiare anuale la direcţia generală a finanţelor publice judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, sau, după caz, la Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili.

Pornind de la principiul că nu pot fi introduse în circuitul juridic situaţii financiare neaprobate de adunarea generală a acţionarilor şi ţinând cont de faptul că  adunarea generală are dreptul discreţionar de a modifica sau de a respinge situaţiile financiare prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat, este evident că se impune convocarea adunării generale ordinare de aprobare a bilanţului anual într-un termen care să permită respectarea cerinţelor art. 35 din Legea contabilităţii.

 

Aga de bilanţ este cel mai bun prilej pentru acţionari să ia la întrebări administratorii despre activitatea de peste an pentru că acum, cu ocazia aceasta, acţionarii pot vedea cifre şi pot vorbi despre ele.

Acţionarii au dreptul de a adresa întrebări conducerii societăţii, (administratorilor, directorilor), în legătură cu operaţiunile de gestiune a societăţii efectuate. Acest drept, se întemeiază pe principiile conducerii corporative a societăţii şi este în strânsă legatură cu dreptul la informare al acţionarilor.

Noua reglementare introdusă prin Legea nr.441/2006 statuează în mod expres existenţa acestui drept în patrimoniul acţionarilor unei societăţi pe acţiuni în cadrul art. 117² alin.3.

“Fiecare acţionar poate adresa consiliului de administraţie, respectiv directoratului, întrebări în scris referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de desfaşurare a adunării generale, urmând a i se răspunde în cadrul adunării. În cazul în care societatea deţine o pagină de internet proprie, în lipsa unei dispoziţii contrare în actul constitutiv, răspunsul se consideră dat dacă informaţia solicitată este publicată pe pagina de internet a societăţii, la secţiunea -Întrebări frecvente”.

Din redactarea textului legal rezultă că întrebările adresate administratorilor sau directorilor nu trebuie să fie strict legate de ordinea de zi a adunării generale în care li se răspunde. Singura condiţie referitoare la conţinutul întrebărilor indică faptul că acestea trebuie să vizeze activitatea societăţii. De asemenea, textul art. 117² alin.3 este incident pentru acele întrebări formulate în scris şi transmise consilului de administraţie, respectiv directoratului înainte de data de desfăşurare a adunării generale.

Acţionarii pot adresa verbal sau în scris întrebări consiliului de administraţie sau directoratului direct în cadrul adunării, chiar dacă nu există un text legal expres în acest sens. În acest caz, atunci când sunt necesare anumite verificări, răspunsul nu poate fi dat desigur în cadrul aceleiaşi adunări.

În prezent nu există nici o sancţiune legală pentru refuzul administratorilor sau directorilor de a răspunde la întrebările formulate de acţionarii societăţii, în afara aceleia generale a revocării din funcţie, în condiţiile existenţei unei majorităţi suficiente să adopte o asemenea decizie.

 

 

Deşi multora nu prea le vine să creadă, totuşi acţionarii societăţii sunt cei care decid dacă administratorii au făcut bine ceea ce au făcut în anul scurs. Bilanţul, rapoartele administratorilor, bugetul pe anul următor cam tot felul de chestiuni de genul asta trebuie supus aprobării acţionarilor.

 

Puterea adunării generale de a aproba sau modifica situaţiile financiare (bilanţul) este nelimitată[3], ea putând să hotărască o revizuire a registrelor societăţii, o refacere a situaţiilor financiare pe alte baze, putând modifica, sub rezerva respectării reglementarilor contabile orice element din bilanţ[4].

Respingerea situaţiilor financiare de către adunarea generală le lipseşte pe acestea de orice efecte juridice, întrucât absenţa consimţămâmtului adunării generale, format în temeiul principiului majorităţii în cadrul şedinţei AGA la care au fost supuse votului respectivele situaţii financiare reprezintă o cauză de invaliditate a situaţiilor financiare. Această soluţie se impune şi prin aceea că, administratorii, acţionând în calitate de mandatari ai adevăraţilor proprietari ai societăţii care sunt acţionarii,  nu vor putea să introducă în circuitul juridic civil anumite acte juridice împotriva voinţei mandanţilor lor. Ori, voinţa socială se formează în cadrul adunării generale a acţionarilor, iar în ipoteza în care această voinţă este potrivnică aprobării situaţiilor financiare, astfel cum au fost prezentate de administratori, dispare orice temei legal al actului juridic intitulat situaţii financiare. A accepta teza contrară înseamnă a achiesa la o soluţie profund nelegală, în care mandatarul poate să încheie acte juridice în numele mandantului împotriva voinţei acestuia manifest exprimată în cadrul adunării generale.

În situaţia în care adunarea generală încalcă, odată cu aprobarea sau modificarea bilanţului, prevederile legale contabile, orice acţionar se va putea adresa justiţiei cu o acţiune în anularea hotărârii AGA[5] ¹⁸¹, conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

            Din aceleaşi considerente expuse mai sus, apreciem că anularea unei hotărâri a adunării generale de aprobare a situaţiilor financiare are efecte şi asupra validităţii acestora. Nu pot rămâne în circuitul juridic civil acte juridice, în cazul nostru situaţiile financiare, care nu se bucură de o prezumţie de legalitate. Absenţa unei hotărâri a adunării generale valabile care să fi aprobat situaţile financiare constituie fine de neprimire pentru introducerea în circuitul juridic civil a acestor acte juridice. Dacă au fost deja introduse şi au produs efecte juridice, iar hotărârrea AGA prin care au fost aprobate a fost anulată, situaţiile financiare vor trebui supuse din nou aprobării unei adunări generale convocată şi ţinută în condiţii legale şi statutare. În caz contrar, apreciem că sunt anulabile toate actele juridice încheiate ulterior introducerii în circuitul juridic a acestor situaţii financiare şi asupra cărora situaţiile financiare în discuţie produc efecte.

Adunarea generală poate aproba situaţiile financiare anuale numai dacă acestea sunt însoţite de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari, conform art.163 alin.3 din Legea nr.31/1990.

 

Un majoritar cu un consiliu de administraţie adormit sau prea sigur pe el poate face anumite erori, aşteptate spre a fi exploatate de minoritarul veşnic nemulţumit de faptele şi atitudinele managerilor şi ale majoritarului:

 

-1.Să uite să desemneze într-o AGA anterioară un auditor financiar care să-i auditeze situaţiile financiare anuale. Trebuie spus că auditarea este obligatorie potrivit art.5 raportat la art.3 alin.1 din OMFP nr.1752/2005[6], atunci când societăţile care depăşesc două din următoarele trei criterii de mărime au obligaţia auditării situaţiilor financiare:

- total active: 3.650.000 euro;
- cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50

2. Să uite să treacă pe ordinea de zi aprobarea raportului administratorilor.

3.Să uite să treacă pe ordinea de zi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul următor

4. Să se certe cu auditorul şi acesta să exprime rezerve cu privirea la corectitudinea situaţiilor financiare.

5.Să încheie anumite acte, spre exemplu să vândă sau să cumpere active cu o valoare de peste 20% din  totalul activelor imobilizate, fără aprobarea adunării generale

ş.a.m.d.

 

            Pentru primele patru ipoteze hotărârea AGA de bilanţ va avea o mare problemă pentru că riscă anularea. Al cincilea caz poate duce la anularea actului de vânzare sau de cumpărare.

Noutate

• Opinie Cristian Duţescu, partener Duţescu&Partners: Regândirea fiscalizării proprietăţii (I). Eliminarea impozitării proprietăţii asupra construcţiilor
• Lansare de carte: Teoria generală a bunurilor, autor: Av. dr. Cristian Duțescu
• Impozitarea Operațiunilor cu Cryptomonede
• De ce lipsa de supraveghere pe pieţele financiare poate naşte monştri. Cazul City Insurance şi câteva probleme ale pieţei de capital
• NOUTĂȚI/ELEMENTE IMPORTANTE PRIVIND PROIECTUL DE REGULAMENT PRIVIND EMITENȚII DE INSTRUMENTE FINANCIARE ȘI OPERAȚIUNI DE PIAȚĂ

Publicatii Inapoi