Fondul nostru, iluzia noastra?
Despre Fondul Proprietatea fără mânie şi prejudecată[1]
Atunci când în timpul unei întâlniri cu oameni de la fonduri multinaţionale care mai au ceva habar despre România vine vorba despre Fondul Proprietatea vocea lor coboară brusc în tonalitate şi începe să capete accente de gravitate, cu miasme de pesimism profund. Relaxarea de la discuţia pe teme generale legate de piaţa din România sau preocuparea şi interesul nedisimulat de la dialogul legat de SIF-uri părăsesc atmosfera din jurul mesei la care staţi.
Scepticism, nedumerire şi îngândurare vezi în ochii lor de străini veniţi în emerging markets să facă bani pentru fonduri. Ei zic de potenţialul uriaş, de creşteri de multe sute la sută într-un an, tu te uiţi la ei şi le spui aceleaşi lucruri pe care le-ai mai spus şi altora: legile sunt adoptate, fondul există, are un statut şi un sediu, are şi consiliu de supraveghere.
Şi atunci ei te întreabă simplu: De ce? De ce nu e pe bursă fondul? Cine se opune? Ce (mai) trebuie făcut?
De ce?
De aproape doi ani de zile, de când s-a emis certificatul de botez al Fondului Proprietatea, certificat zis şi Legea nr.247/2005, fondul nostru a rămas cam debil, cel puţin din punct de vedere fizic. Mental, probabil că oamenii fondului s-au tot pregătit pentru marele moment al ieşirii în lume, adică al listării pe faimoasa piaţă de capital din România. Dar, ca şi în sport, un timp prea îndelungat petrecut la încălzire pe marginea terenului de joc conduce la o demobilizare a jucătorului sculat de pe banca de rezerve prea devreme sau inutil.
După cum spune Legea, adică Titlul VII din Legea 247, Fondul Proprietatea este organism colectiv de plasament în valori mobiliare înfiinţat sub forma unei societăţi de investiţii. Da, dar hotărâre de guvern de înfiinţare a fondului şi actul constitutiv al fondului dezvoltă ideea şi zice că fondul nu e doar un OPCVM, ci e o societate comercială pe acţiuni. Norma de drept din Legea pieţei de capital nr.297/2004 afirmă fără nuanţe că societăţile de investiţii de tipul OPCVM sunt administrate de o societate de administrare a investiţiilor, aşa că în clipa de faţă e nevoie de o SAI pentru ca fondul să intre în legalitate. E adevărat că Legea 247 prevedea o perioadă de tranziţie până la desemnarea societăţii de administrare, însă această perioadă trebuia să se sfârşească în maxim patru luni din momentul intrării în vigoare a Legii. Pe perioada de tranziţie administrarea revenea, potrivit legii şi hotărârii de guvern de înfiinţare a fondului, Ministerului Finanţelor Publice prin consiliul de supraveghere. În termen de 4 luni de la intrarea în vigoare a legii trebuia organizată o licitaţie internaţională pentru desemnarea societăţii de administrare a fondului. Termenul a expirat la sfârşitul lunii noiembrie 2005.
Anul acesta, a apărut un proiect de ordonanţă de urgenţă care încearcă să clarifice anumite aspecte legate de natura juridică a fondului, dar şi de modul de funcţionare al acestuia. Nimic nu s-a întâmplat însă mai departe. Proiectul a rămas proiect, consiliul de supraveghere este bine-mersi în funcţie fără a desfăşura în ultimul timp nici o activitate semnificativă, bursa pare tot mai departe...
Ce este de neînţeles este pasivitatea absolută a consiliului de supraveghere care, având rolul unui administrator, ar putea să încheie acte juridice în scopul rentabilizării fondului şi până la momentul listării pe piaţa de capital.
Paradoxul este absolut.
Fondul Proprietatea e privit de marii investitori de pe piata de capital drept găina cu ouă de aur şi ca cea mai răpciugoasă mârţoagă de către oamenii care îşi cer după 50 de ani şi mai bine proprietăţile confiscate înapoi.
De ce atâta scepticism la oamenii care ar fi primii beneficiari ai unei extraordinare afaceri? Păi, e foarte simplu. Din două motive, primul este general: în România foarte puţini oameni cred în bursă, sau mai rău, majoritatea oamenilor crede că în general îţi pierzi banii la bursă, mai rău ca în cazinouri. Al doilea e special, adică aproape nimeni nu crede că acţiunile fondului au vreo valoare. De fapt, cam asta este problema, e greu să convingi oameni care şi-au pierdut acum 50 de ani proprietăţile că repararea daunelor suferite se face prin dăruirea unor acţiuni dematerializate, bunuri abstracte, ale unei entităţi şi mai abstracte, Fondul Proprietatea. Oricât de mult ar putea să explice autorităţile sau brokerii despre beneficiile extraordinare care s-ar putea obţine prin tranzacţionarea acestor titluri, tot nişte simpli vânzători de iluzii vor rămâne în ochii oamenilor aflaţi departe de fenomenul bursier.
Pe de altă parte, marii investitori instituţionali nu şi-au pierdut cu toţii minţile atunci când vorbesc de uriaşul potenţial al fondului.
Acest SIF 6, cum a mai fost botezat, o entitate mai mare decât celelalte cinci sifuri, ar putea deveni o poveste foarte frumoasă în întreaga Europă de Est.
Unde suntem în ziua de astăzi
Destul de departe de bursă. Preşedinta CNVM arăta acum câteva zile[2] că “CNVM nu a mai primit în ultima vreme nicio informaţie de la Fondul Proprietatea”.
Din 2005 şi până astăzi o un număr infim dintre foştii proprietari sau moştenitorii acestora au primit acţiuni la Fondul Proprietatea. Statul român nu mai deţine 100% din capitalul social ci, ceva mai puţin, întrucât au fost eliberate primele certficate de acţionar.
Ce pot face însă actualii şi puţinii deţinători de acţiuni ale fondului? Le pot vinde înainte de listarea fondului sau sunt acţionari captivi până în momentul în care va fi listat la bursă fondul?
Chiar dacă reprezentanţi ai Depozitarului Central vorbesc de existenţa unor riscuri în cazul înstrăinării acţiunilor înainte de listare, unica soluţie legală este aceea că acţiunile fondului pot fi transferate în momentul de faţă liber, conform legii societăţilor comerciale, prin semnătură în registrul acţionarilor, asemănător oricărei vânzări de acţiuni emise de o societate nelistată. Este aşa, pentru că, după cum am văzut, Fondul Proprietatea este în esenţă o societate pe acţiuni, neadmisă la tranzacţionare deocamdată.
Cam ce s-ar dori cu fondul
Normele cuprinse în proiectul ordonanţei de urgenţă[3] despre care am vorbit mai sus, schimbă cumva cadrul legal iniţial stabilit pentru fond. Principala modificare propusă este libera transferabilitate a titlurilor de despăgubire eliberate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În actuala variantă a legii, aceste titluri nu pot fi vândute, întrucât acţiunile la Fondul Proprietatea se eliberează doar titularului despăgubirii (fostul proprietar sau moştenitorii acestuia). Proiectul de ordonanţă arată că „titlurile de despăgubire sunt liber transferabile, pe baza oricărui act juridic translativ de proprietate încheiat în formă autentică, sau ca efect al succesiunii”.
O altă normă importantă din proiectul de ordonanţă este aceea care încadrează Fondul Proprietatea în mod neechivoc în rândul altor organisme de plasament colectiv, stabilind natura juridică de societate de investiţii de tip închis. Efectul principal este acela că Fondul va emite un „număr limitat de acţiuni, care vor fi tranzacţionate pe o piaţă” (art.114 alin.1 lit.b). Această prevedere reprezintă o clarificare necesară în privinţa modului de funcţionare a fondului, întrucât Legea nr.247 lăsa uşa larg deschisă feluritelor interpretări ale naturii fondului.
Proiectul de ordonanţă indică faptul că transmiterea actiunilor din proprietatea statului în proprietatea particulară se realizează fie prin transfer direct către persoanele despăgubite, respectiv deţinătorii de titluri de despăgubire şi/sau de conversie, fie către persoanele care subscriu în cadrul ofertei publice de vânzare lansate de Ministerul Finanţelor Publice. Ministerul Finanţelor Publice va derula oferta publica de vânzare conform prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ultrioare, şi reglementărilor de Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
Este extrem de importantă această prevedere. În spatele său se poate ascunde o dorinţă a iniţiatorilor proiectului de a găsi o acoperire legislativă pentru transferurile de titluri de despăgubire deja realizate până în acest moment. Oricum, transferul de titluri de despăgubire este un fapt real care s-a petrecut şi în trecut şi se petrece şi astăzi. Modalităţi de ocolire a prevederilor legale care interziceau această vânzare există şi s-au utilizat fără reţineri. Nu le vom enumera şi explica deocamdată.
În acest proiect se stabileşte şi un alt lucru foarte important: cum se evaluează activele fondului:
Evaluarea activelor care formează capitalul social iniţial al Fondului „Proprietatea” se realizează, în cazul societăţilor comerciale, societăţilor naţionale şi companiilor naţionale neadmise la tranzacţionare, prin metoda capitalurilor proprii înregistrate la data de 31 decembrie 2004, iar în cazul celor admise la tranzacţionare, pe baza preţului mediu ponderat aferent ultimelor 90 de şedinţe de tranzacţionare, cu obligaţia ca ziua de împlinire a termenului de 90 de şedinţe de tranzacţionare să fie cu cel mult 60 de şedinţe de tranzacţionare anterioară datei de adoptare a hotărârii Guvernului privind înfiinţarea Fondului „Proprietatea”.
Totul e numai în faza unui proiect. Trebuie puţintică voinţă politică pentru ca legea aceasta să prindă viaţă. După adoptarea ordonanţei trebuie să urmeze cu siguranţă pasul decisiv al listării pe piaţa de capital.
Doamna preşedinte a CNVM a arătat[4] că „atâta timp cât nu sunt informaţii clare în momentul listării cu privire la portofoliul Fondului, structura acţionariatului, numărul de acţiuni în circulaţie, pentru a putea stabili valoarea activului net, nu se poate face supraveghere” şi, de aceea nu poate fi listat deocamdată fondul. Este acelaşi motiv care se repetă încă de la înfiinţare.
Răspunsul la piedicile invocate pare facil:
A) Portofoliul fondului poate fi definitivat de guvern în baza dispoziţiilor legii (conform art.9 din Titlul VII din Legea nr.247/2005 portofoliul Fondului este compus din acţiuni deţinute iniţial de diverse ministere şi de AVAS, precum şi din diverse creanţe ale statului român);
B) Structura acţionariatului este simplă: statul român şi persoanele care primesc acţiuni Proprietatea în schimbul titlurilor de despăgubire (dacă se adoptă ordonanţa de urgenţă în forma actuală atunci acţionari vor fi persoanele care sunt proprietarele certicatelor de despăgubire sau direct al acţiunilor din momentul listării). Din perspectiva structurii acţionariatului nu există nici o deosebire de esenţă între orice societate care intră la tranzacţionare şi Fondul Proprietatea.
C) Numărul de acţiuni aflate în circulaţie pare a fi principala problemă. În realitate, în momentul de faţă, lucrurile sunt clare. Potrivit art.3 alin.1 din Actul constitutiv al Fondului Proprietatea, capitalul social iniţial al Fondului este de 14.240.540.675 lei (RON). Capitalul social iniţial se majorează ulterior cu sumele provenind din diversele creanţe ale statului, pe măsura încasării acestora.Valoarea nominală a unei acţiuni este de 1 leu. În aceste condiţii este limpede care este şi numărul de acţiuni iniţiale şi modalitatea şi condiţiile în care va fi majorat capitalul social.
Chestiunea este politică dintr-un motiv extrem de simplu. Fondul Proprietatea poate fi un succes sau un eşec care va afecta un număr extrem de mare de oameni, care au şi calitatea de alegători. Cine îşi asumă răspunderea pentru începerea funcţionării efective a fondului trebuie să îşi asume şi riscul unui eşec politic în cazul în care fondul nu va aduce satisfacţie în rândurile alegătorilor. Bursa înseamnă risc şi oricând cursul acţiunilor fondului poate să se prăbuşească, poate chiar în preajma alegerilor.
Pe 31 mai 2007 ministrul economiei şi finanţelor a anunţat public finalizarea proiectului ordonanţei de urgenţă în urma consultărilor cu partidele politice...
[1] Aspectele juridice legate de fondul Proprietatea le-am analizat in numărul 4/2006 al Revistei pieţei de capital Investiţii şi Profit, p.40-41. De atunci, sub aspect normativ nu a apărut nici o noutate.
[2] Cronica Română, 23.05.2007, în www.infonews.ro
[3] Este vorba de proiectul de ordonanţă de urgenţă aflat postat pe site-ul www.fondulproprietatea.ro, la rubrica „Ultima oră”, pe data de 31.05.2007. În cazul în care textul ordonanţei a suferit modificări
[4] Cronica Română, 23.05.2007, în www.infonews.ro