Intermedierea Fara Granite

Odata cu aparitia Legii nr.297/2004 s-a creat posibilitatea ca un intermediar inregistrat in alt stat decat Romania, adica o societate de servicii de investiţii financiare sau o instituţie de credit, sa poata tranzactiona direct pe piata de capital din tara noastra..

 

Putina istorie post-comunista, de la „prin noi insine” la „portile deschise”

 

Pana la momentul aparitiei actualei legi, celebrul „nu ne vindem tara” de la inceputul anilor 90 lasase urme si asupra drepturilor strainilor de a face afaceri pe bursa din Romania, la inceput extrem de pronuntate, iar apoi din ce in ce mai atenuate.

Legea 52/1994, prima caramida a renasterii pietei de capital dupa perioada comunista, inchidea neechivoc posibilitatea pentru orice persoana juridica straina de a activa ca intermediar de valori mobiliare in tara noastra. Textul glasuia cam asa (art.35 alin.4 din Legea nr.52/1994):

„CNVM poate autoriza numai persoanele juridice române sa se angajeze în activitati specifice privind intermedierea de valori mobiliare în România, potrivit prezentei legi.”

            Aceasta prohibitie venea in contextul in care Legea privind investitiile straine nr.35/1991 cuprindea la randul ei o serie de restrictii ale drepturilor persoanelor juridice straine de a exercita fapte de comert pe teritoriul Romaniei. Spre exemplu printre domeniile de activitate in care se puteau efectua investitii straine[1] nu erau enumerate si cele care ar fi avut o tangenta oarecare cu piata de capital. Faptul era firesc, daca tinem cont de inexistenta unei piete de capital in Romania in cea mai mare parte a perioadei in care si-a produs efectele Legea investitiilor straine nr.35/1991, aceasta fiind abrogata in anul 1997, prin Ordonanta de Urgenta nr.31/1997.

            Singura posibilitate pentru o companie straina de a intermedia vanzarea de valori mobiliare pe piata de capital din Romania era infiintarea unei societati comerciale noi, cu sediul pe teritoriul Romaniei, astfel incat aceasta noua entitate sa detina personalitate juridica romana.

            In acei ani „gloriosi”, in care Romania era ocolita de marile companii, nici capitalul autohton nu se arata prea vioi in a fi prezent peste hotare.

            Cea mai mediatizata investitie din domeniul bursier a fost cea inceputa in anul  1996 de grupul Gelsor in Bulgaria, prin intermediul societatii Capman Gelsor, aflata la un moment dat pe locul sase in Bulgaria in topul celor mai performante societati de intermediere.

 

            Cu toata evolutia societatii romanesti, chiar daca intre timp aparuse Bursa de la Bucuresti, ca si cea de la Sibiu, Legea nr.52/1994, cu al sau text prohibitiv pentru societatile straine de brokeraj a ramas in vigoare o perioada incredibil de lunga in zilele noastre, pana in frumosul an 2002, moment de start al unei cresteri constante a tuturor indicilor bursieri, dar si anul de inceput al unor faimoase delistari, bazate tocmai pe noua lege a pietei de capital.

            Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.28/2002, in Tiltlul V, Capitolul I, art.158-159 reglementa posibilitatea ca, in conditii de reciprocitate, societatile de servicii de investitii financiare cu sediul in alt stat sa poata presta servicii de investitii financiare pe teritoriul Romaniei prin intermediul unor sucursale infiintate in acest scop. Aceste societati de brokeraj straine trebuiau sa fie autorizate de catre CNVM.

            In cazul in care autorizatia de a desfasura activitati a unei societati de investitii financiare cu sediul intr-un alt stat era revocata de autoritatea competenta a statului respectiv, sucursalele din Romania urmau a fi supuse lichidarii.

            OUG nr.28/2002, aprobata si modificata de Legea nr.525/2002, a reprezentat un act normativ tranzitoriu din punctul de vedere al deschiderii pietei serviciilor de investitii financiare.

 

            Actuala lege a pietei de capital, nr.297/2004, da glas spiritului Uniunii Europene care stimuleaza o deschidere cat mai larga a tuturor pietelor, inclusiv a celor de instrumente financiare, in special pentru  tarile membre ale Uniunii.

            Conform reglementarii legale aplicabile in prezent, notiunea de intermediar pe piata de capital din Romania a capatat o noua semnificatie: „societăţi de servicii de investiţii financiare autorizate de C.N.V.M., instituţii de credit autorizate de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă, precum şi entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii de investiţii financiare”[2].

 

            Intermediarii din  Uniunea Europeana mai de incredere

 

Legea pietei de capital face o diferentiere extrem de evidenta intre intermediari din statele membre ale Uniunii Europene si cei din state nemembre.

Astfel, potrivit art.3 din lege, intermediarii din statele nemembre pot functiona in Romania, fiind inscrisi in registrul public al CNVM, doar in baza autorizatiei de functionare emise de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare din tara noastra, in cazul societatilor de servicii de investitii financiare sau emise de catre Banca Nationala a Romaniei, in cazul institutiilor de credit.

In cazul intermediarilor, societati de servicii de investitii financiare sau institutii de credit din state membre ale Uniunii Europene, functionarea si inscrierea in registrul CNVM, se realizeaza in baza autorizatiilor emise de catre autoritatile competente din statele membre ale Uniunii.

Cu alte cuvinte, legislatia actuala recunoaste competenta oricarei institutii dintr-un stat al Uniunii Europene, echivalente CNVM sau BNR, de a emite autorizatii de functionare pentru intermediari, aceste autorizatii avand valabilitate si pe teritoriul Romaniei. CNVM va inregistra astfel automat in registrul sau acele entitati, echivalente SSIF-urilor sau institutiilor de credit din Romania, care avandu-si sediul intr-un stat membru detin o autorizatie de functionare valabila, pentru prestarea serviciilor de brokeraj, fara a mai cenzura si verifica legalitatea acestor autorizatii. Aceatsa regula este intarita fara echivoc de art.41 din lege care arata ca intermediarii din statele membre nu au nevoie de autorizatie din partea CNVM pentru a activa pe piata de capital din Romania.

 Din acest punct de vedere, intermediarii din statele nemembre se pot considera discriminati, intrucat CNVM poate, conform art.10 pct.c) din Legea nr.297/2004, sa respinga cererea de autorizare facuta de un astfel de intermediar in ipoteza in care „constată că dispoziţiile legale, reglementările emise în aplicarea acestora sau cele administrative, existente în statul nemembru care guvernează statutul persoanelor având legături strânse cu S.S.I.F., ori dificultăţile în implementarea acestor dispoziţii împiedică realizarea unei supravegheri prudenţiale eficiente”. Cu alte cuvinte, CNVM este indreptatita, conform legii, sa cenzureze si sa verifice legalitatea autorizarii intermediarilor inregistrati in statele nemembre ale Uniunii Europene.

 

Cum pot tranzactiona intermediarii straini

 

Direct sau prin intermediul sucursalelor in cazul intermediarilor din tarile membre ale Uniunii Europene, doar prin intermediul sucursalelor, intermediarii din statele nemembre.

 

Intermediarii Uniunii Europene

 

Societatile echivalent al SSIF-urilor si al institutiile de credit din statele membre pot sa tranzactioneze direct pe pietele reglementate din tara noastra in baza principiului liberei circulaţii a serviciilor, fără a fi necesară obţinerea unei autorizaţii din partea C.N.V.M.

Executarea ordinelor în legătură cu unul sau mai multe instrumente financiare, altfel decât pe cont propriu, precum si tranzacţionarea instrumentelor financiare pe cont propriu se poate realiza de catre aceasta categorie de intermediari in mod direct, iar accesul pe o piaţă reglementată sau într-un sistem de compensare-decontare este condiţionat de respectarea reglementărilor emise de operatorul de piaţă şi de sistemele de compensare-decontare, aprobate de C.N.V.M, a regulilor de conduită şi a standardelor profesionale impuse persoanelor care desfăşoară activităţi în numele acestor intermediari.

 

Activitatea pe piata de capital din Romania se poate realiza de catre intermediarii din tarile membre si prin intermediul sucursalelor. Pentru deschiderea unei sucursale in Romania, intermediarul trebuie sa notifice CNVM aceasta intentie si sa ii comunice o serie de informatii, referitoare la elementele principale ale noii entitati economice: un plan de afaceri, care va cuprinde serviciile de investiţii financiare ce urmează a fi prestate prin intermediul sucursalei şi structura organizatorică a acesteia; identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei; adresa sediului sucursalei; schemele de compensare a investitorilor, aplicabile pentru protecţia investitorilor sucursalei.

            In termen de maxim doua luni de la comunicarea acestei intentii, CNVM este obligata sa comunice intermediarului în cauză, condiţiile, regulile de conduită, în conformitate cu care, în scopul protejării interesului general, sucursala din România urmează să îşi desfăşoare activitatea.

 Sucursala îşi poate începe activitatea la data comunicării C.N.V.M. sau la data expirării termenului de doua luni.

 

Intermediarii din statele membre opot sa actioneze si indirect pe piata romaneasca, conform art.42 din lege, prin infiintarea de filiale, entitati cu personalitate juridica, spre deosebire de sucursale care nu detin acest atribut, sau prin achizitionarea unui SSIF-persoana juridica romana.

 

Intermediarii din afara Uniunii

 

            Conditiile pentru aceasta categorie de intermediari sunt mai dure. In primul rand, in cazul lor, este necesara autorizarea emisa de catre CNVM pentru desfasurarea activitatilor pe piata de capital din Romania.

            Autorizarea se acorda de catre CNVM dupa satisfacerea unor cerinte legale obligatorii. Astfel sucursala unui intermediar dintr-un stat nemembru trabuie sa indeplineasca toate conditiile cerute de legea romana pentru autorizarea oricarui SSIF:

 -obiectul de activitate este exclusiv prestarea de servicii de investiţii financiare;

-calificarea, experienţa profesională şi integritatea administratorilor, conducătorilor, auditorilor şi persoanelor din cadrul compartimentului de control intern corespund prevederilor reglementărilor C.N.V.M.;

-dovada existenţei capitalului iniţial minim, subscris şi integral vărsat în numerar, în funcţie de serviciile de investiţii financiare ce vor fi prestate;

- prezentarea planului de afaceri, descrierea structurii organizatorice şi a regulilor de ordine internă;

- prezentarea contractului încheiat cu un auditor financiar, membru al Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR) şi care îndeplineşte criteriile comune stabilite de C.N.V.M. şi Camera Auditorilor Financiari din România;

- prezentarea structurii acţionariatului, a identităţii şi integrităţii acţionarilor semnificativi

            Apoi, in plus, intermediarul trebuie sa prezinte autorizatia de functionare in statul de origine.

            Pentru a acorda autorizarea, CNVM va verifica existenţa în ţara de origine a unor prevederi legale de autorizare, supraveghere, precum şi structură organizatorică, similare cu cele din România, existenţa unui acord de cooperare între C.N.V.M. şi autoritatea competentă din ţara de origine, îndeplinirea condiţiilor de reciprocitate în ţara de origine, în limitele permise de acordul internaţional.

 

Intermediarii nostri peste hotare

 

            Pentru o persoana juridica romana prestarea unor servicii de investitii financiare in afara granitelor tarii este supusa unei aprobari prealabile din partea autoritatii nationale de reglementare si supraveghere, in speta CNVM, daca este vorba de desfasurarea unei activitati intr-un stat nemembru al Uniunii Europene. Autorizarea se acorda dupa indeplinirea conditiilor prevazute pentru avizarea infiintarii oricarei SSIF pe teritoriul Romaniei, conform dispozitiilor art.70 din Regulamnetul CNVM nr.15/2005 raportate la art.8 din Legea pietei de capital

            Pentru a  desfasura o activitate intr-un stat membru, un intermediar poate sa actioneze direct, in baza principiului liberei circulatii a serviciilor sau indirect prin infiintarea de sucursale.

            Pentru a actiona direct, intermediarul este obligat sa  comunice C.N.V.M. informaţii privind statul membru în care intenţionează să opereze, precum si un plan de afaceri, precizând, în special, serviciul sau serviciile de investiţii pe care intenţionează să le presteze. În termen de o lună de la primirea informaţiilor, C.N.V.M. va transmite aceste informaţii autorităţilor competente din statul membru gazdă. După expirarea acestui termen, S.S.I.F. poate începe să presteze serviciile de investiţii financiare în cauză, în statul membru gazdă.

În situaţia în care se modifică conţinutul informaţiilor transmise, S.S.I.F. va comunica această modificare, în scris, C.N.V.M. şi statului membru gazdă, înainte de aplicarea acesteia, în vederea transmiterii, dacă este necesar, a oricărei modificări sau completări ce trebuie aduse informaţiilor comunicate.

In acest caz al desfasurarii unei activitati directe de catre un intermediar-persoana juridica romana intr-un stat membru al Uniunii, raspunderea pentru supravegherea acestei activitati revine in totalitate CNVM, ca autoritate care a acordat autorizatia de functionare.

 

Activitatea desfasurata prin intermediul sucursalelor de catre un intermediar roman pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene presupune comunicarea de catre acest intermediar catre CNVM a unor informatii mult mai amanuntite, identice cu cele necesar a fi produse de catre un intermediar dintr-un stat membru care isi exprima intentia de a deschide o sucursala in Romania, mentionate mai sus.

In acest caz, in termen de 3 luni de la primirea comunicării, C.N.V.M. va transmite autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile primite. CNVM poate sa refuze transmiterea acestor informatii şi informand S.S.I.F. în consecinţă, împreună cu motivele refuzului.

C.N.V.M. poate emite o decizie privind respingerea cererii de aprobare a deschiderii unei sucursale într-un stat membru de către o S.S.I.F., persoană juridică română, dacă pe baza informaţiilor deţinute şi a documentaţiei prezentate de S.S.I.F., constată că: S.S.I.F. nu dispune de capacitate administrativă sau de o situaţie financiară adecvată, în raport cu serviciile de investiţii financiare ce urmează a fi prestate prin intermediul sucursalei sau S.S.I.F. înregistrează o evoluţie necorespunzătoare a situaţiei financiare.

 

 

---

[2] Pentru a se identifica nationalitatea intermediarului trebuie aplicata definitia notiunii de stat membru de origine, astfel cum este specificata in art.2 alin.1 pct.29 din Legea nr.297/2004: statul membru în care este situat sediul social al societăţii care prestează servicii de investiţii financiare sau de administrare de investiţii; dacă, în conformitate cu legea naţională, societatea nu are un sediu social, statul membru de origine este acela în care este situat sediul central