• 
• 

Manipularea Pietei De Capital Realizata De Jurnalisti

Vorbim de a patra putere în stat. O putere care are cele mai largi posibilităţi, fatalmente, să manipuleze şi să fie manipulată. Termenul de manipulare este frecvent folosit în relaţie cu mass media, în România cel puţin de la acel „Une mensonge gros comme le siecle” cum a fost denumită Revoluţia română din Decembrie 1989. Când vine vorba de piaţa de capital, dispar figurile de stil, tonul devine serios, pentru că textul legal spune aşa: dacă e intenţie e infracţiune, dacă nu e intenţie şi e culpă e contravenţie.

             

Diseminarea informaţilor de către jurnalişti (art. 1 alin.2 lit.c teza a II a din Directiva nr.6/2003)

 

Cadrul juridic aplicabil diseminării de informaţii de către jurnalişti

 

În esenţă, în cazul informaţiilor difuzate de către jurnalişti, în exercitarea profesiei lor, trebuie conciliat principiul libertăţii de exprimare cu prohibiţia din legislaţia specială a pieţei de capital de a nu manipula piaţa prin difuzarea de informaţii false sau înşelătoare.
Directiva Uniunii Europene privind abuzul de piaţă conţine o excepţie de la aplicarea normei incriminatoare referitoare la manipulare prin difuzarea de informaţii false, în mod neechivoc evidenţiată în text:

„În cazul jurnaliștilor care acționează în cadrul exercițiului profesiei, acest tip de difuzare a informației trebuie evaluat, fără a aduce atingere articolului 11, ținându-se seama de reglementările care se aplică profesiei lor, cu condiția ca aceste persoane să nu obțină, în mod direct sau indirect, foloase sau beneficii ca urmare a difuzării informațiilor în cauză.”

            Formularea prezentă în legea română prezintă, în opinia noastră, un oarecare grad de ambiguitate:

„Referitor la jurnalişti, în exercitarea profesiunii lor, diseminarea informaţiilor va fi luată în considerare ţinându-se cont de regulile care reglementează activitatea acestora, excepţie făcând persoanele care utilizează aceste informaţii în scopul obţinerii, directe sau indirecte, de avantaje sau profituri.”
            Trebuie precizat că în România nu există o încă lege a presei, după cum şi legislaţia Uniunii Europene în materie este extrem de firavă.
            În cadrul art. II-71 alin.2 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene se prevede principiul fundamental conform căruia libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.
            Pe de altă parte, art. 10 alin.1 din Conveţia Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul la libera exprimare, drept ce cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. În cadrul alin.2 al art. 10 este conţinută conţine teza potrivit căreia exercitarea libertăţii comporta îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea natională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
            Filosofia legislaţiei Uniunii Europene în acest domeniu este de a lăsa statelor membre şi organismelor de organizare a profesiei de jurnalist libertatea de a stabili norme şi autoreglementări care să prevină şi să împiedice săvârşirea unor fapte circuscrise sferei abuzului de piaţă.  Reglementarea din cadrul directivei abuzului de piaţă este preocupată, dup cum am văzut, numai de situaţia în care un jurnalist obţine un beneficiu direct sau indirect în urma diseminării unor informaţii false sau înşelătoare. De aceea, orice clauză de exonerare de răspundere cuprinsă în actele cu caracter normativ incidente profesiei de jurnalist nu îşi găseşte aplicarea în situaţia în care jurnalistul care diseminează informaţiile false sau înşelătoare obţine în mod direct sau indirect beneficii de pe urma acestei activităţi.
            Pe de altă parte, chiar şi în ipoteza în care nu avem de-a face cu obţinerea unui profit direct sau indirect de către un jurnalist, ca urmare a textelor sale ce conţin informaţii false sau înşelătoare difuzate către public, este necesar să se analizeze impactul produs de respectivele informaţii asupra preţului, cererii sau ofertei unor anumite instrumente financiare şi să se stabilească răspunderea ce revine jurnalistului în cauză pentru denaturarea pieţei. Aceste aspecte vor trebui stabilite în baza dispoziţiilor legislaţiei interne a fiecărui stat membru sau al normelor emise de organismele profesionale din domeniul jurnalismului.

            Directiva Comisiei Europene nr.125/2003, privind modalitățile de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește prezentarea echitabilă a recomandărilor de investiții și menționarea conflictelor de interese, stipulează aplicabilitatea textelor sale în privinţa jurnaliştilor, numai în ipoteza în care nu respectă o reglementare echivalentă adecvată în statele membre, inclusiv o autoreglementare echivalentă adecvată, cu condiția ca reglementarea să producă efecte similare celor din directivă.

Directiva nr.125/2003 a fost introdusă în legislaţia română prin Regulamentul CNVM nr.15/2006[1], privind prezentarea recomandărilor pentru investiţii în instrumente financiare.
În momentul de faţă, este reglementată la nivelul Uniunii Europene numai situaţia în care se realizează recomandări de investiţii de către jurnalişti şi nu şi aspectele legate de manipularea pieţei de către această categorie profesională prin difuzarea unor informaţii, de alt gen decât sus-menţionatele recomandări, false sau înşelătoare.

 

Obligaţiile ziariştilor de prevenire a faptelor de abuz de piaţă conform Directivei Comisiei Europene nr.125/2003 şi ale Regulamentului CNVM nr.15/2006

 

            În absenţa unor reglementări echivalente în legislaţiile statelor membre sau în normele emise de organismele profesionale cu putere de autoreglementare, care să producă efecte similare, ziariştii care publică informaţii referitoare la pieţele financiare sunt ţinuţi să respecte o serie de obligaţii, în conformitate cu dispoziţiile Directivei Comisiei Europene. 
            Astfel, în privinţa identităţii persoanelor care au elaborat recomandări de investiţii trebuie precizat cu claritate identitatea persoanei care răspunde de prezentarea acesteia, în special numele și funcția persoanei fizice care a elaborat recomandarea, precum și numele persoanei juridice responsabile de prezentarea acesteia.
            Referitor la prezentarea echitabilă a recomandărilor de investiţii, ziariştii care efectuează această activitate trebuie să se asigure că:

(a) faptele sunt clar separate de interpretări, estimări, opinii și alte tipuri de informații non factuale;
(b) toate sursele sunt fiabile sau, dacă nu este cazul, acest lucru este clar semnalat;
(c) toate proiecțiile, previziunile și obiectivele de curs sunt clar indicate ca atare, iar principalele ipoteze reținute pentru stabilirea și utilizarea lor sunt menționate.

            În domeniul conflictelor de interese, ziariştii sunt obligaţi să respecte toate obligaţiile de notificare valabile pentru orice persoană care efectuează recomandări de investiţii[2].
            Regulamentul CNVM nr.15/2006 prezintă un conţinut similar cu cel al directivei europene. În plus, există precizarea importantă potrivit căreia Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este singurul organism îndreptăţit să se pronunţe asupra echivalenţei reglementărilor incidente profesiei de jurnalist, inclusiv a celor emise de organismele profesionale, precum şi asupra „naturii similare a efectelor produse de acestea”. O asemenea prevedere ar putea fi considerată că respectă spiritul art. 7 alin.6 din Statutul CNVM, aprobat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.25/2002, aprobată prin Legea nr.514/2002, modificată şi completată prin Legea nr.297/2004, conform căruia CNVM poate realiza, la cerere sau din oficiu, interpretarea oficială a tuturor normelor juridice emise de aceasta, aplicabile entităţilor reglementate şi supravegheate. În această situaţie însă este vorba de interpretarea unor texte elaborate şi adoptate de alte organisme, care nu au o legătură directă cu legislaţia aplicabilă pieţei de capital. În perioada imediat următoare adoptării regulamentului CNVM în discuţie, au existat reacţii ale jurnaliştilor din domeniul pieţei de capital împotriva arogării de către CNVM a unei asemenea prerogative de „a reglementa în domeniul presei” [3]. Trebuie spus însă că nu este posibil din punct de vedere legal să se atribuie în competenţă unei alte autorităţi sau entităţi chestiunea interpretării normelor incidente pieţei de capital, întrucât trebuie avute în vedere şi prevederile de ordin general ale art. 1 alin.3 din Legea nr.297/2004, care stipulează că CNVM este autoritatea competentă cu aplicarea legii pieţei de capital. Or, aplicarea legii în cauză constă şi în interpretarea şi punerea în practică a normelor subsidiare, emise de alte autorităţi sau entităţi, dar care vizează aspecte ce decurg din prevderile legii organice sus-menţionate. În acelaşi timp, art. 2 din Statutul CNVM, stabileşte o serie de obiective esenţiale ale Comisiei printre care şi promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumente financiare; asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase; promovarea funcţionării corecte şi transparente a pieţelor reglementate; prevenirea manipulării pieţei şi a fraudei şi asigurarea integrităţii pieţelor reglementate; prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau al intereselor acestora. Îndeplinirea tuturor acestor deziderate nu se poate realiza fără corelarea în mod eficace a tuturor reglementărilor incidente pieţei de capital.
            În acelaşi timp prin textul Regulamentului CNVM nr.15/2006, este instituită obligaţia pentru publicaţia, postul sau serviciul electronic care a găzduit o recomandare de investiţii, efectuată de către un ziarist să difuzeze, la cererea CNVM, sancţiunea aplicată pentru nerespectarea reglementărilor privind recomandările de investiţii.
            Trebuie spus că aceste texte legale nu sunt aplicabile atunci când jurnalistul exprimă simple opinii cu privire la anumite aspecte, situaţii, evenimente sau fenomene, fără a se putea deduce, fie şi indirect, că efectuează o recomandare de investiţie.

Sfera de aplicare a normelor privind abuzul de piaţă săvârşit de către jurnalişti
 

. Noţiunea de jurnalist

            O definiţie a noţiunii de jurnalist nu există în prezent în legislaţia Uniunii Europene. Există o singură directivă în domeniul mass-mediei, care conţine norme aplicabile audio-vizualului, Directiva 89/552/CEE[4], modificată prin Directiva 97/36/CE[5] şi prin Directiva 2007/65/CE[6].
            În cadrul art.1 lit.d) se arată că prin „furnizor de servicii mass-media” se înțelege persoana fizică sau juridică având responsabilitate editorială pentru alegerea conținutului audiovizual al serviciului mass-media audiovizual și care stabilește modul de organizare a acestuia. În acelaşi timp, potrivit art. 1 lit.c) din directivă, prin „responsabilitate editorială” se înțelege exercitarea unui control efectiv asupra selecționării programelor și asupra organizării acestora fie într-o grilă cronologică, în cazul transmisiilor de televiziune, fie într-un catalog, în cazul serviciilor mass-media audiovizuale la cerere. Responsabilitatea editorială nu implică în mod necesar o răspundere juridică în conformitate cu dreptul național pentru conținutul serviciilor furnizate. Apreciem că aceste definiţii pot fi aplicate mutatis mutandi şi în domeniul presei scrise.
            În cadrul normativ din România, noţiunea de jurnalist este definită în Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă, la care face trimitere şi art. 2 alin.2 lit.b) pct.2 din Regulamentul CNVM nr.15/2006.
            Astfel, potrivit alin.3 din „Preambulul” Codului deontologic, ziarist profesionist este persoana care are drept ocupaţie principală şi retribuită presa, posesoare a unei cărţi de presă recunoscută de una din organizaţiile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presă, secretar de redacţie, şef de secţie sau departament, redactor şef sau adjunct, director de publicaţie, radio sau televiziune, cu o vechime minimă în presă de un an (perioada ce reprezinta stagiul în această activitate).

 Activităţile jurnalistice vizate de normele legale privind abuzul de piaţă

            Din punct de vedere al activităţilor cu caracter jurnalistic asupra cărora ar fi incidente dispoziţiile legale privind abuzul de piaţă este de menţionat că textul Directivei nr.125/2003 art.1 alin.4 pct.b) indică aplicabilitatea normelor privind recomandările de investiţii şi pentru informaţiile care recomandă direct o decizie de investiții specifică referitoare la un instrument financiar, chiar dacă sunt prezentate de alte persoane decât analiştii independenţi,  societăţile de investiții, instituțiile de credit sau persoanele ale căror activitate principală constă în prezentarea de recomandări.
            Într-un mod mai explicit decât textul directivei europene, Regulamentul CNVM nr.15/2006, în cadrul art.2 alin.2 lit.b) pct.b) arată că noţiunea de cercetare sau altă informaţie care recomandă sau sugerează o strategie de investiţii, vizată de textul reglementării CNVM, înseamnă o informaţie realizată de către un ziarist profesionist definit conform Codului deontologic al ziaristului adoptat de către Clubul Român de Presă şi care recomandă în mod direct investirea într-un anumit instrument financiar.

Noutate

• Opinie Cristian Duţescu, partener Duţescu&Partners: Regândirea fiscalizării proprietăţii (I). Eliminarea impozitării proprietăţii asupra construcţiilor
• Lansare de carte: Teoria generală a bunurilor, autor: Av. dr. Cristian Duțescu
• Impozitarea Operațiunilor cu Cryptomonede
• De ce lipsa de supraveghere pe pieţele financiare poate naşte monştri. Cazul City Insurance şi câteva probleme ale pieţei de capital
• NOUTĂȚI/ELEMENTE IMPORTANTE PRIVIND PROIECTUL DE REGULAMENT PRIVIND EMITENȚII DE INSTRUMENTE FINANCIARE ȘI OPERAȚIUNI DE PIAȚĂ

Publicatii Inapoi