Petrolul, actiunile si sechestrul
Sechestrul pe intelesul tuturor
Scopul unui sechestru asupra unor bunuri este in general asigurarea unui creditor (fie ca vorbim de stat, fie ca vorbim de entitati private) ca debitorul sau va plati datoria pe care o are la finalizarea procedurii judiciare sau executorii.
Dupa cum se stie, sechestrul poate fi de natura civila sau penala. In materie civila competenta apartine exclusiv instantei de judecata, in materie penala poate fi dispus de organele de urmarire penala (procuror) sau de catre instanta de judecata.
In momentul in care vorbim despre sechestru, problema imbraca din start, doua aspecte: cel juridic si cel economic. Chestiunile de ordin economic pot fi in mod facil reduse la un raspuns la intrebarea:” Permite valoarea bunurilor a caror sechestrare se doreste acoperirea debitului?”
In cazul in care bunurile a caror sechestrare se doreste sunt actiuni ale unei societati comerciale, in mod inevitabil perspectiva difera, dupa cum este vorba de actiuni listate sau despre actiuni nelistate.
Atunci cand aceste actiuni au o valoare stabilita in temeiul unor tranzactii efectuate pe o piata de capital, cu siguranta ca raspunsul este mult mai simplu de dat. Transparenta si, eventual, lichiditatea reprezinta atuuri esentiale pentru un creditor in vederea adoptarii deciziei de a initia un demers in justitie pentru instituirea unui sechestru pe actiunile debitorului sau. Tot astfel, intr-un proces penal, aplicarea sechestrului penal este realizata de procuror cu mai multi sorti de izbanda in cazul unei societati listate, transparente si lichide.
Despre chestiunile juridice, putin mai jos, dar nu imediat.
Petrolul si sechestrul
Companiile de petrol constituie de cel putin 100 de ani o atractie pentru orice investitor pe piata de capital.
Din nefericire pentru actionarii unor astfel de companii, aplicatiile practice din ultima vreme, in Europa de Est, ale sechestrului penal pe actiuni au vizat tocmai instrumente financiere emise de companii petroliere.
Cazul cel mai cunoscut si mediatizat la nivel mondial: Yukos si actiunile controlate de Mihai Hodorkovski. Acesta a fost arestat in data de 25 octombrie 2003 si inculpat pentru infractiunile de escrocherie si evaziune fiscala. Arestarea actionarului majoritar si punerea sub sechestru a mai mult de 40 la suta din actiunile grupului Yukos, au determinat caderea puternica a actiunilor grupului petrolier la bursa din Moscova.
In apararea lui Hodorkovski a intervenit la un moment si Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare[1] (OECD), care a atacat executivul de la Moscova pentru instrumentarea cazului Yukos. Concluzia comunicatului OECD a fost cat se poate de raspicata[2]: "Tribunalele sunt adesea aservite executivului, iar serviciile de securitate, politia si procuratura raman puternic politizate".
La noi, s-a spus ca avem de-a face in cazul Rompetrol cu un Yukos romanesc. Similitudini: privatizari contestate si acuzatii de frauda similare in linii generale.
In data de 7 martie 2006, a fost postat pe site-ul BVB, in vederea instiintarii publicului, conform cerintelor de transparenta ale legislatiei pietei de capital, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a instituit sechestru asigurator pe 5,4 miliarde din actiunile societatii Rompetrol Rafinare detinute de societatea Rompetrol Group TRG.
In cazul romanesc fata de cel mai celebru din Federatia Rusa, de neinteles a fost obiectul sechestrului, ridicat in cele din urma, ca urmare a unor hotarari judecatoresti[3], intrucat bunurile sechestrate apartineau unei persoane juridice care in acel moment nu putea sa raspunda penal[4]. S-a sustinut la momentul instituirii sechestrului ca Rompetrol Group ar putea fi persoana responsabila civilmente pentru Dinu Patriciu, insa nici un text legal nu acorda posibilitatea instituirii sechestrului penal, ca masura asiguratori, inainte de a se stabili daca persoana inculpata in procesul penal poate sa acopere eevntualul prejudiciu din bunurile proprii.
Cazul Rompetrol nu este singurul in care a fost instituit sechestrul asigurator asupra unor actiuni emise de catre o companie petroliera tranzactionata pe piata de capital. In procesul penal referitor la Rafinaria RAFO Onesti procurorii Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie in data de 19.08.2005 au dispus instituirea unui sechestru penal asupra actiunilor detinute de Balkan Petroleum la RAFO Onesti. Sechestrul a fost pus, dupa ce, se pare, se realizase o conventie de vanzare-cumparare privind actiunile detinute de Balkan Petroleum la RAFO Onesti, existand deci, si in acest caz, o controverse privind legalitatea masurii respective. Din informatiile dezvaluite de presa, si acest sechestru a fost ridicat conform unei hotarari judecatoresti.
Si in situatia celei mai mari companii din Romania conform cifrei de afaceri-PETROM s-a intentionat la un anumit moment instituirea unui sechestru, de natura civila de aceasta data. Cu ocazia majorarii de capital hotarata de Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor din 25 Noiembrie 2005, actionari minoritari ai societatii SNP au atacat in justitie aceasta hotarare, cu motivatia ca a fost subevaluat aportul statului in natura, efectuat cu anumite terenuri, incluse in capitalul social. In aceste conditii, CNVM a dispus blocarea de la tranzactionare a 643 milioane de actiuni Petrom, care reprezinta echivalentul a 1,12% din capitalul social al companiei, pe motiv ca face obiectul unui litigiu in justitie.
Sechestrul si actiunile
Sechestrul asupra acţiunilor este reglementat sumar în dreptul societar român, singura referire la aceasta instituţie aflându-se în art. 66 alin. 2 din Legea nr.31/1990, potrivit căruia creditorii unui acţionar „pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor”.
Conform normelor legale de drept comun acţiunile pot face obiectul unui sechestru asigurator, instituit în temeiul art.591-596 Cod proc. civ. sau a unui sechestru judiciar, potrivit art. 598-601 C.p.c.
Sechestrul asigurător asupra acţiunilor poate fi aplicat pentru a preîntâmpina crearea artificială a unei stări de insolvabilitate. În cazul sechestrului penal, scopul măsurii este reprezentat de necesitatea conservării probelor (atunci acţiunile constituie probe în procesul penal), sau a obiectului infracţiunii (în cazul în care acţiunile sunt bunuri rezultate în urma săvârşirii infracţiunii). În acelaşi timp, sechestrul penal reprezintă o măsură de asigurare a reparării prejudiciului cauzat părţii civile în urma săvârşirii infracţiunii.
Sechestrul asigurător civil este aplicat doar de către instanţa de judecată, în timp ce sechestrul penal poate fi dispus de către organele de urmărire penală sau de către instanţă.
Efectul aplicării sechestrului asigurător constă în indisponibilizarea acţiunilor respective. Pe perioada sechestrului asigurător, civil sau penal, proprietarul acţiunilor va putea să exercite toate drepturile ce derivă din dreptul de proprietate asupra acţiunilor, mai puţin dreptul de dispoziţie.
Nu există nici o interdicţie legală pentru exercitarea în adunările generale a drepturilor de vot ataşate acţiunilor sechestrate. Acţionarul care îşi vede acţiunile sechestrate va putea sa voteze intrarea în lichidare voluntară a societăţii sau ieşirea din patrimoniul acesteia a tuturor activelor sale, astfel încât valoarea de piaţă a acţiunilor să scadă în mod substanţial şi raţiunea instituirii sechestrului să nu-şi mai găsească finalitatea.
Sechestrul judiciar reprezintă o măsură de conservare a unui drept real principal litigios ce poartă asupra acţiunilor. Se va putea institui sechestrul judiciar, conform art. 599 alin. 1 pct.3 C.p.c. şi asupra unor acţiuni ce garantează executarea unor obligaţii, fără a exista un proces, atunci când creditorul învederează insolvabilitatea debitorului sau are motive temeinice să bănuiască că acesta va fugi. În temeiul art. 599 alin. 1 pct. 1 C.p.c. pot fi sechestrate şi acţiuni oferite de un debitor-acţionar cu titlu de dare în plată, până la executarea definitivă a obligaţiei.
Încuviinţarea sechestrului judiciar se va face doar de către instanţa, care va numi, un administrator-sechestru, conform dispoziţiilor art. 600 alin. 2. Acest administrator-sechestru va putea face toate actele de conservare şi de administrare necesare. Administratorul-sechestru poate fi o persoană aleasă amiabil de către părţile litigiului sau poate fi numit de către instanţă.
Din aplicarea dispoziţiilor de drept comun din Codul de procedură civilă rezultă că, în cazul acţiunilor aflate sub sechestru judiciar, toate drepturile ataşate acestor acţiuni-dreptul de vot, dreptul la dividende, dreptul de preferinţă etc.- vor fi exercitate de către administratorul-sechestru. Exercitarea acestor drepturi se va realiza de către administratorul-sechestru în scopul conservării lor până când se va finaliza litigiul referitor la acţiunile respective. În general, s-a considerat133 că dreptul de vot ar trebui suspendat pe perioada sechestrului judiciar. Apreciem că îndeplinirea îndatoririlor ce îi revin administratorului sechestru trebuie apreciate după tipul omului prudent şi diligent-bonus pater familias. Pentru a nu se supune riscului anulării hotărârilor adunărilor generale, societatea emitentă ar trebui să amâne desfăşurarea adunărilor generale până în momentul în care se va clarifica situaţia juridică a acţiunilor aflate sub sechestru judiciar.
În legislaţia română nu există referiri la posibilitatea instituirii unui sechestru judiciar asupra acţiunilor, însă nici nu este prohibită această instituţie.
[1] OECD este o organizaţie internaţională ce cuprinde 30 de state membre, fiind în relaţii cu alte 70 de state, printre care şi România, creată în vederea cooperării în domeniul economic, social, al serviciilor publice, al ştiinţei etc. Unul dintre scopurile sale este sprijinirea guvernelor statelor membre sau afiliate să promoveze măsuri în vederea dezvoltării economice. OECD emite decizii şi recomandări. OECD promovează reguli în domenii unde acordurile multilaterale sunt necesare pentru ca statele membre sau afiliate să progreseze din punct de vedere economic în contextul unei economii globalizate. Statele nemembre pot să-şi manifeste în mod expres acordul la deciziile, declaraţiile şi recomandările OECD şi să implementeze în legislaţiile naţionale reglementari conforme cu acestea. Spre exemplu, la 20 aprilie 2005 România a aderat la Declaraţia privind investiţiile internaţionale şi companiile multinaţionale, adoptată de OECD în 1976)
[2] www.hotnews.ro-8 iulie 2004: “OECD denunta actiunea impotriva Yukos”
[3] Sentintele Tribunalului Bucuresti din 16 mai 2006 si 14 iulie 2006.
[4] In actuala redactare a Codului penal exista institutia raspundeerii penale a persoanei juridice.