SIFE, ma SIFE, tu cat o sa mai ai prag?
Motto: Zdrobiţi orînduiala cea crudă şi nedreaptă...
Ideea e că am putea face cu toţii, şi cuponarii, şi investitorii mici şi medii şi, instituţionalii, bani mai serioşi din SIF-uri.
Acum vreun an şi jumătate, mii de românaşi cuponari îngheţau în faţă la Regisco la cozi imense, pentru că aflaseră că bucăţica de hârtie dată pe vremea celebrului Guvern Văcăroiu prin care poporul român era făcut „părtaş” la FPP-uri valora cât vreo două-trei salarii medii. Cei care au avut ceva răbdare, iau dublu astăzi. Într-o lume liberă ar putea obţine însă considerabil mai mult.
„Pragul” în general şi „acţiunea concertată în special” au împiedicat evoluţia naturală a acestor entităţi numite SIF-uri, ce deţin active ce reprezintă peste 30% din economia României. Datorită acestei mirifice instituţii a pieţei de capital din România, intitulată „limita-maximă-de-deţinere-din-capitalul-social-al-societăţilor-de-investiţii-financiare”, preţul acţiunilor SIF-urilor nu a fost influenţat în principal de performanţele economice ale societăţilor respective, ci de alţi factori, nenaturali.
Toate evenimentele importante care s-au întâmplat în ultimii ani şi au avut efecte asupra acestor acţiuni au fost generate de cauze artificiale, în special de natură legislativă.
Intruziunea autorităţii statale în viaţa unei societăţi comerciale prin stabilirea unui prag de deţinere a a reprezentat un atentat grav la dreptul de proprietate asupra acţiunilor şi, evident o încălcare a Constituţiei. Dorind să aducă o modificare a vechii limite de deţinere de 0,1% din capitalul social, iniţiatorii Ordonanţei de Urgenţă nr.41/2005 au încălcat prin introducerea art.2861 în Legea pieţei de capital atât dreptul de proprietate al acţionarilor acestor societăţi, cât şi dreptul lor la libera asociere, ambele ocrotite şi garantate de către Constituţie[1]. Introducerea prin Legea nr. 97/2006, de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 41/2005 a interdicţiei de deţinere peste pragul de 1% pentru toate persoanele care acţionează concertat a sporit în chip simţitor gradul de nelegalitate. Vom vedea puţin mai jos, din nou, ce înseamnă noţiunea de „acţiune concertată”.
Câte puţin despre efectele „pragului”
O parte din ceea ce a însemnat pragul de 0,1% şi apoi de 1% în viaţa SIF-urilor:
a) Imposibilitatea ţinerii adunărilor generale extraordinare ale acţionarilor. La condiţiile de cvorum din vechea formă a Legii societăţilor comerciale sau la cele prevăzute în actualele acte constitutive este practic imposibil să se asigure prezenţa unui număr suficient de acţionari care să deţină acţiunile necesare asigurării cvorumului minim. Din acest motiv a fost şi este practic imposibil la SIF-uri să se realizeze orice modificare a actului constitutiv, precum şi următoarele operaţiuni:
-schimbarea formei juridice a societatii;
-mutarea sediului societatii;
-schimbarea obiectului de activitate al societatii;
-majorarea capitalului social;
-reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni;
-fuziunea cu alte societati sau divizarea societatii.
b) Cvasiimposibilitatea schimbării membrilor consiliului de administraţie.
De aproape 10 ani, nu sunt schimbări de esenţă în managementul SIF-urilor, chiar dacă în unele cazuri persoanele nu mai sunt aceleaşi. Datorită pragului, a posibilităţii de exercitare a votului în Adunarea Generală Ordinară-competentă să aleagă membri consiliului de administraţie-prin corespondenţă, precum şi pentru faptul că membrii consiliului de administraţie sunt cei care organizează adunările generale, se pare că, fatalmente, aproximativ aceleaşi persoane au păstrat controlul asupra managementului în ultimii ani. Singurele new entries cu putere de decizie au fost acelea ale reprezentanţilor entităţilor care au nesocotit prevederea legală privind limita procentuală de deţinere şi instituţia „acţiunii concertate”. De ce? Pentru că, în condiţiile existenţei pragului şi a „acţiunii concertate” a fost imposibil pentru un investitor sau pentru un grup de investitori, chiar instituţionali, să obţină majoritatea în consiliile de administraţie, chiar dacă au reuşit, pe alocuri numirea câtorva reprezentanţi.
c) Menţinerea unui nivel scăzut al investiţiilor pe titlurile SIF şi, prin extrapolare, pe întreaga piaţă de capital din România
„Pragul” a blocat pe de altă parte achiziţiile semnificative de titluri ale SIF-urilor de către investitorii mari, fapt ce a limitat o creştere naturală, generată de o presiune firească la cumpărare din partea entităţilor dornice să investească în aceste societăţi. Ţinând cont de faptul că SIF-urile sunt „perlele coroanei”, investitorii instituţionali au venit cu bani mai puţini în România decât s-ar fi întâmplat în cazul în care aveau posibilitatea de a investi fără prag de deţinere în SIF-uri. Este un truism deja că orice creştere masivă pe SIF-uri generează creşteri pe întreaga piaţă.
Aberaţia prezumţiilor privind „acţiunea concertată”
Am mai spus-o[2]. Prezumţia acţiunii concertate, astfel cum este ea văzută de art.2 alin.3 din faimosul Regulament CNVM nr.1 de anul trecut, poate să conducă la suspendarea drepturilor de vot şi, apoi la anularea acţiunilor, pentru orice fel de persoane care deţin împreună mai mult de 1% şi care nu sunt pe placul CNVM-ului şi/sau ale board-urilor SIF-urilor. Neclaritatea reglementării CNVM poate să dea naştere la abuzuri inimaginabile
Deci, încă o dată, sunt prezumate, deci mai mult decât suspectate, a acţiona concertat următoarele:
- persoane care utilizează resurse financiare, în derularea unor operaţiuni economice, oricare ar fi acestea, având aceeaşi sursă
În traducere: persoane care iau credit de la aceeaşi bancă, de exemplu.
- persoane care în derularea unor operaţiuni economice, oricare ar fi aceste operaţiuni, direcţionează beneficiile spre acelaşi destinatar sau către destinatari persoane implicate
Exemplu:persoane care, obţinând profit din diverse operaţiuni economice, îşi depun banii astfel obţinuţi la aceeaşi bancă
- persoane care au adoptat sau adoptă o politică investiţională similară prin achiziţia de instrumente financiare emise de acelaşi emitent... şi sau prin înstrăinarea de instrumente financiare emise de acelaşi emitent
În traducere: toţi investitorii în SIF-uri!!!! Bineînţeles împreună şi cu toate persoanele care au vândut vreodată în voaţa lor SIF-uri.
-persoane care au exercitat sau exercită în mod identic drepturile de vot conferite de valorile mobiliare emise de acelaşi emitent
Traducere:Voi toţi cei care v-aţi nimerit vreodată în viaţa voastră la aceeaşi AGA a unui emitent care nu are nici o legătură cu SIF-urile şi aţi votat pentru vreun punct de pe ordinea de zi la fel
-persoane care pentru derularea unor operaţiuni economice, de reprezentare a intereselor sau de exercitare a drepturilor de vot desemnează sau au desemnat ca mandatar/mandatari aceeaşi persoană/persoane, respectiv persoane care sunt persoane implicate.
Exemplu: persoanele care au mandatat acelaşi broker (SSIF) să le obţină extrasele de cont
Cam asta ar fi esenţa, crema aberaţiilor, aliniatul cu pricina find mai lung. Potrivit acestui text legal, art. 2 alin.3 din Regulamentul 1/2006, cam toţi acţionarii societăţilor listate în România sunt prezumaţi a acţiona concertat.
Decizia CNVM din 6 iunie, semnată pe 18 iunie şi aflată de public pe 22 e nelegală
Pentru piaţă a fost un lucru bun. SIF-urile au crescut, mulţi sau bucurat şi doar puţini au plâns. Decizia se află însă dincolo de limitele legalităţii.
De ce? Haideţi să vedem foarte pe scurt.
Dorindu-se a fi o interpretare a dispoziţiilor din Regulamentul nr.1, decizia încalcă în mod evident art.2 alin.3 această reglementare, pentru că o societate de administrare cu fondurile sale reprezintă persoane care au preponderent aceeaşi structură a conducerii, administrării sau proprietăţii (art.2 alin.3 lit.c) . Nu mai vorbesc de faptul că prezumţia acţiunii concertate operează în acest caz şi pentru că sunt îndeplinite condiţiile vizate de majoritatea situaţiilor enumerate mai sus.
Decizia nr.962 spune, pe de altă parte, că vrea să interpreteze art.2 alin.1 pct.23 din regulamentul 1, însă art. 2 alin.1 pct.23 există numai în Legea 297, astfel încât este nelegal ca o decizie CNVM să interpreteze o lege, un act al puterii legislative.
Era firesc ca CNVM-ul să adopte un regulament de modificare a Regulamentului nr.1/2006 în privinţa acţiunii concertate, pe care să-l publice, potrivit legii în Monitorul Oficial, acest regulament urmând să intre în vigoare în trei zile de la publicare, conform art.78 din Constituţie. În acest mod, investitorii ar fi fost informaţi în mod egal şi nediscriminatoriu cu privire la schimbarea legislativă şi ar fi fost eliminate suspiciunile de tranzacţionare în baza informaţiilor privilegiate sau de manipulare a pieţei.
Singura soluţie-desfiinţarea pragului
Acţionarii SIF-urilor din epoca contemporană sunt singurii în măsură să decidă instituirea unui prag maxim de deţinere al acţiunilor. Nici o limită, fie ea de 1%, fie de 5%, fie de 50% nu poate fi stabilită de către Parlament prin lege.
Vechiul prag de 0,1% a fost introdus în condiţii considerate de marea majoritate a actorilor pieţei ca fiind suspecte. El oricum nu mai există în actele constitutive, întrucât acestea au fost modificate de drept prin OG nr.41/2005, în sensul instituirii pragului de 1%. O eventuală abrogare a art.2861 ( a textul legal referitor la pragul de 1%) din Legea pieţei de capital nu ar conduce la reactivarea pragului de 0,1%, pentru că abrogarea respectivă poate produce efecte doar pentru viitor.
În acelaşi timp, o eventuală abrogare a art. 2861 ar avea ca efect menţinerea în actele constitutive a pragului de 1%, deşi acest prag ar dispare din lege. Acest lucru ar însemna că actele constitutive ar deveni contrare legii. De aceea, o eventuală lege de abrogare a textului legal privind pragul de 1% ar trebui să conţină şi dispoziţii care să reglementeze această situaţie, fără a produce nici o ingerinţă în competenţa suverană a adunării generale a acţionarilor SIF-urilor de a decide introducerea sau a vreunui prag de deţinere.