Curtea Europeana de Justitie

Regulamentul (UE) nr. 236/2012

Cauza C-270/12

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord împotriva Parlamentului European și Consiliul Uniunii Europene.Regulamentul (UE) nr. 236/2012 - Vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit - Articolul 28 - Validitate - Temei juridic - Dreptul de intervenție al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe în situații excepționale.

OBIECT o acțiune în anulare formulată în temeiul articolului 263 TFUE, introdusă la 31 mai 2012,Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

SOLUȚIE

1) Respinge acțiunea.

2) Obligă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

3) Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

Directiva 2006/31/CE

Cauza C-71/08

OBIECT : Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/39/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului1, modificată ultima dată prin Directiva 2006/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 de modificare a Directivei 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare, în ceea ce privește anumite termene limită2, sau, în orice caz, prin neinformarea Comisiei în acest sens, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 70 din această directive

Directiva 2003/6/CE

Cauza C-628/13

OBIECT: Articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață)¹ și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția șipublicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței trebuie interpretate în sensul că pot constitui informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții doar cele din care se poate deduce, cu un grad de probabilitate suficient, că influența potențială a acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză se va exercita într-un anumit sens, odată ce acestea vor fi făcute publice?

Cauza C-174/12

OBIECT :O normă naţională care prevede răspunderea unei societăţi pe acţiuni, în calitate de emitentă, faţă de un cumpărător de acţiuni, ca urmare a încălcării obligaţiilor de informare prevăzute de legislaţia pieţei de capital conform următoarelor reglementări cuprinse în

articolele 6 şi 25 din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/11/CE din 11 martie 2008²;
articolele 7, 17 şi 28 din Directiva 2004/109/CE⁴ a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004;
articolul 14 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003

este compatibilă cu articolele 12, 15, 16, 19 şi 42 din Directiva 77/91/CEE a Consiliului din 31 ianuarie 1977 în versiunea în vigoare?

Dispoziţiile articolelor 12, 15, 16 şi în special ale articolelor 18 şi 19, precum şi ale articolului 42 din Directiva 77/91/CEE a Consiliului din 31 ianuarie 1977 în versiunea în vigoare trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care prevede că, în cadrul exercitării răspunderii prevăzute la punctul 1, o societate pe acţiuni trebuie să răscumpere acţiunile restituindu-i cumpărătorului preţul de achiziţie?

Dispoziţiile articolelor 12, 15, 16, 18 şi 19, precum şi ale articolului 42 din Directiva 77/91/CEE a Consiliului din 31 ianuarie 1977 în versiunea în vigoare trebuie interpretate în sensul că răspunderea societăţii pe acţiuni, astfel cum este aceasta formulată la punctul 1

• poate include şi activele fixe ale societăţii pe acţiuni [capital subscris şi fonduri de rezervă în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (a) din directiva menţionată], respectiv

• poate exista chiar şi atunci când ar putea avea drept consecinţă intrarea în insolvenţă a societăţii pe acţiuni?

Dispoziţiile articolelor 12 şi 13 din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care prevede o anulare retroactivă a achiziţiei de participaţii, astfel încât trebuie să se considere că anularea contractului de cumpărare de acţiuni produce efecte ex nunc (a se vedea Hotărârea Curţii din 15 aprilie 2010 în cauza C-215/08 "E. Friz GmbH")?

Dispoziţiile articolelor 12, 15, 16, 18, 19 şi 42 din Directiva 77/91/CEE a Consiliului din 31 ianuarie 1977 în versiunea în vigoare şi articolele 12 şi 13 din Directiva 2009/101/CE aParlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 trebuie interpretate în sensul că răspunderea se limitează la valoarea acţiunilor, - în cazul unei societăţi cotate la bursă, la cursul acţiunilor la bursă - la data formulării solicitării astfel încât, în anumite condiţii, acţionarul primeşte înapoi o sumă mai mică decât preţul pe care l-a plătit iniţial pentru acţiuni?

SOLUȚIE

1) Articolele 12, 15, 16, 18, 19 și 42 din A doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului [48 al doilea paragraf CE], pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/101/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1992, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care, în cadrul transpunerii directivelor

– 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE;

– 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE și

– 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață),

pe de o parte, prevede răspunderea unei societăți pe acțiuni, în calitate de emitentă, față de un cumpărător de acțiuni ale aceleiași societăți ca urmare a încălcării obligațiilor de informare prevăzute de aceste din urmă directive și, pe de altă parte, impune, în temeiul acestei răspunderi, obligația societății în cauză de a răscumpăra acțiunile și de a restitui cumpărătorului suma care corespunde prețului de achiziție a acțiunilor.

2) Articolele 12 și 13 din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului [48 al doilea paragraf CE], pentru protejarea intereselor asociaților sau terților trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care, în împrejurări precum cele din cauza principală, prevede anularea cu efect retroactiv a contractului de achiziționare de acțiuni.

3) Articolele 12, 15, 16, 18, 19 și 42 din A doua directivă 77/91, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/101, precum și articolele 12 și 13 din Directiva 2009/101 trebuie interpretate în sensul că răspunderea instituită de reglementarea națională în discuție în litigiul principal nu este în mod necesar limitată la valoarea acțiunilor la data formulării solicitării, calculată la cursul acestora dacă societatea este cotată la bursă.

Cauza C‑19/11

„Libera prestare a serviciilor – Servicii financiare – Operațiuni de insider trading și informații confidențiale – Demisie a directorului unei societăți pe acțiuni – Eventuala luare în considerare, în scopul aprecierii caracterului precis al unei astfel de informații, a diferitelor consultări și a activității anterioare producerii evenimentului – Directiva 2003/6/CEprivind abuzul de piață – Directiva 2003/124/CE de implementare a Directivei 2003/6/CE”

OBIECT : Bundesgerichtshof din Republica Federală Germania adresează Curții o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare privind interpretarea Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) și a Directivei 2003/124/CEa Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliuluiprivind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței.

SOLUȚIE

1) Articolul 1 punctul (1) din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței trebuie interpretate în sensul că, în cazul unui proces de lungă durată prin care se urmărește realizarea unei anumite circumstanțe sau provocarea unui anumit eveniment, pot să constituie informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții nu doar circumstanța sau evenimentul în cauză, ci și etapele intermediare ale procesului menționat care sunt legate de realizarea acestora.

2) Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124 trebuie interpretat în sensul că noțiunea „ansamblu de circumstanțe […] despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment […] despre care există motive raționale de a crede că va avea loc” se referă la circumstanțele sau la evenimentele viitoare cu privire la care, pe baza unei aprecieri globale a elementelor deja disponibile, există o perspectivă reală că vor exista sau că vor avea loc. Această noțiune nu trebuie însă interpretată în sensul că trebuie să fie luată în considerare amploarea efectului acestui ansamblu de circumstanțe sau al acestui eveniment asupra cursului instrumentelor financiare în cauză.

Cauza C‑521/09

„Recurs – Înțelegeri – Piața europeană a acidului monocloracetic – Norme privind imputabilitatea către societatea‑mamă a practicilor anticoncurențiale săvârșite de filială – Principiul prezumției de nevinovăție și principiul privind caracterul personal al pedepselor – Dreptul la apărare – Obligația de motivare”

OBIECT : Recursul care face obiectul prezentei proceduri, introdus de Elf Aquitaine SA este îndreptat împotriva hotărârii Tribunalului prin care s‑a respins acțiunea în anulare introdusă de Elf Aquitaine împotriva Deciziei din 19 ianuarie 2005, prin care Comisia aconstatat că un anumit număr de societăți, printre care cea compusă din recurentă și din filiala sa Arkema SA, fostă Elf Atochem SA și ulterior Atofina SA , au încălcat articolul 81 alineatul (1) CE (devenit articolul 101 TFUE) și articolul 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE, pentru că au participat la o înțelegere pe piața acidului monocloracetic.

SOLUȚIE

Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 30 septembrie 2009, Elf Aquitaine/Comisia (T‑174/05).
Anulează Decizia C(2004) 4876 final a Comisiei din 19 ianuarie 2005 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/E‑1/37.773 – AMCA) în măsura în care prin aceasta se impută societății Elf Aquitaine SA încălcarea în cauză și i se aplică o amendă.
Elf Aquitaine SA și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente prezentului recurs.
Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță.

Cauza C‑445/09

„Directiva 2003/6/CE – Manipulări ale pieței – Stabilirea cursului la un nivel anormal sau artificial”

Apropierea legislațiilor – Utilizări abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulări ale pieței (abuzul de piață) – Interzicere – Manipulări ale pieței – Stabilirea cursului unuia sau al mai multor instrumente financiare la un nivel anormal sau artificial – Noțiune[Directiva 2003/6 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 pct. (2) lit. (a) a doua liniuță și art. 5]

OBIECT : Articolul 1 punctul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 2003/6 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) trebuie interpretat în sensul că nu impune, pentru a putea considera cursul unuia sau al mai multor instrumente financiare ca fiind stabilit la un nivel anormal sau artificial, ca acest curs să își mențină un nivel anormal sau artificial peste o anumită durată.

În această privință, finalitatea Directivei 2003/6, astfel cum se menționează în special în considerentele (2) și (12) ale acesteia, este de a asigura integritatea piețelor financiare ale Uniunii și de a consolida încrederea investitorilor în aceste piețe. Această încredere se bazează în special pe faptul că aceștia se vor situa pe picior de egalitate și vor fi protejați împotriva utilizării ilicite a informațiilor privilegiate și a manipulărilor de curs. Obiectivele urmărite astfel de directiva menționată ar fi compromise dacă unele comportamente precum cele avute în vedere la articolul 1 punctul (2) litera (a) a doua liniuță din această directivă s‑ar putea situa în afara interdicției manipulărilor pieței, prevăzută la articolul 5 din această directivă, pentru singurul motiv că au avut în vedere o singură tranzacție și, în consecință, o singură cotație, fără ca cursul instrumentului sau al instrumentelor financiare vizate să își mențină un nivel anormal sau artificial peste o anumită durată.

SOLUȚIE

Articolul 1 punctul (2) litera (a) a doua liniuță din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) trebuie interpretat în sensul că nu impune, pentru a putea considera cursul unuia sau al mai multor instrumente financiare ca fiind stabilit la un nivel anormal sau artificial, ca acest curs să își mențină un nivel anormal sau artificial peste o anumită durată.

Cauza C‑391/04,

„Directiva 89/592/CEE – Utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate – Noțiunile «informație privilegiată» și «exploatare a unei informații privilegiate» – Tranzacții bursiere convenite în prealabil efectuate în cadrul unui grup de persoane care au acces la informații privilegiate – Creștere artificială a cursului valorilor mobiliare cesionate”

OBIECT : având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Symvoulio tis Epikrateias (Grecia), prin decizia din 6 iulie 2004, primită de Curte la 14 septembrie 2004 care privește interpretarea articolelor 1-4 din Directiva 89/592/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 de coordonare areglementărilor referitoare la utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate (JO L 334, p. 30).

SOLUȚIE

Articolele 1 și 2 din Directiva 89/592/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 de coordonare a reglementărilor referitoare la utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate trebuie interpretate în sensul că, atunci când principalii acționari și membri ai consiliului de administrație ai unei societăți se înțeleg să efectueze între ei tranzacții bursiere cu valori mobiliare ale acestei societăți în scopul de a le susține în mod artificial cursul, aceștia dispun de o informație privilegiată pe care nu o exploatează în cunoștință de cauză atunci când efectuează tranzacțiile menționate.

Directiva 2003/124/CE

Cauza C-628/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour de cassation (Franţa) la 2 decembrie 2013 – Jean-Bernard Lafonta/Autorité des marchés financiers

OBIECT :Articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață)¹ și articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței trebuie interpretate în sensul că pot constitui informații cu caracter precis în sensul acestor dispoziții doar cele din care se poate deduce, cu un grad de probabilitate suficient, că influența potențială a acestora asupra cursului instrumentelor financiare în cauză se va exercita într-un anumit sens, odată ce acestea vor fi făcute publice?

Cauza C-19/11

Directiva 2003/6/CE și Directiva 2003/124/CE - Informație confidențială - Noțiunea "informație cu caracter precis" - Etape intermediare ale unui proces de lungă durată - Indicarea unui ansamblu de circumstanțe sau a unui eveniment despre care există motive raționale de a crede că va exista sau că va avea loc - Interpretarea termenilor "există motive raționale de a crede" - Publicare de informații referitoare la schimbarea unui director al unei societăți

OBIECT : Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare - Bundesgerichtshof - Interpretarea articolului 1 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață), precum și a articolului 1 alineatul (1) dinDirectiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6/CE - Interpretarea noţiunii "informaţii privilegiate" - Demisia directorului general al unei societăţi pe acţiuni - Eventuala luare în considerare, în vederea aprecierii caracterului exact al acestei informaţii, a diferitor consultări și demersuri care au precedat evenimentul în discuţie.

SOLUȚIE

Cauza C-45/08

Directiva 2003/6 - Utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate - Utilizarea de informații privilegiate - Sancțiuni - Condiții

OBIECT :Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Hof van beroep te Brussel - Interpretarea articolelor 2 și 14 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață)și a articolului 1 dinDirectiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6/CE Utilizarea informaţiilor confidenţiale - Armonizare maximă care nu recunoaște statelor membre nicio marjă de manevră în definirea utilizărilor abuzive ale informaţiilor confidenţiale - Sancţiuni care pot fi impuse – Condiţii

SOLUȚIE

1) Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) trebuie interpretat în sensul că faptul că o persoană menționată în al doilea paragraf al acestei dispoziții, care deține o informație privilegiată, dobândește sau cedează ori încearcă să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terță parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă această informație presupune că această persoană a „folosit această informație” în sensul dispoziției menționate, sub rezerva respectării dreptului la apărare și, în special, a dreptului de a putea răsturna această prezumție. Problema dacă această persoană a încălcat interdicția utilizării abuzive a informațiilor privilegiate trebuie analizată în lumina finalității acestei directive, care constă în protecția integrității piețelor financiare și în consolidarea încrederii investitorilor, bazată în special pe asigurarea că aceștia din urmă se vor situa pe picior de egalitate și vor fi protejați împotriva utilizării nelegitime a informațiilor privilegiate.

2) Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/6 trebuie interpretat în sensul că avantajul economic care rezultă dintr‑o utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate poate constitui un element pertinent în vederea stabilirii unei sancțiuni efective, proporționale și disuasive. Metoda de calcul al acestui avantaj economic și, în special, data sau perioada care trebuie luată în considerare țin de dreptul național.

3) Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/6 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un stat membru a prevăzut, în afara sancțiunilor administrative menționate de această dispoziție, posibilitatea aplicării unei sancțiuni pecuniare de natură penală, nu trebuie să se ia în considerare, în vederea aprecierii caracterului efectiv, proporțional și disuasiv al sancțiunii administrative, posibilitatea și/sau cuantumul unei eventuale sancțiuni penale ulterioare.

Cauza C‑326/12

„Libera circulație a capitalurilor – Impozitarea veniturilor rezultate din fondurile de investiții care nu transmit o comunicare detaliată a beneficiilor către investitori («intransparente Fonds»)”

Cauza C‑190/12

„Libertatea de stabilire – Libera circulație a capitalurilor – Articolele 56 CE, 57 CE și 58 CE – Impozit pe profit – Dividende plătite fondurilor de investiții stabilite pe teritoriul țărilor terțe – Scutire”

Cauza C-604/11

Directiva 2004/39/CE – Piețe de instrumente financiare – Articolul 19 – Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiții clienților – Consiliere în investiții – Alte servicii de investiții – Obligație de a evalua caracterul adecvat sau pertinent al serviciului care urmează a fi furnizat – Consecințe contractuale ale nerespectării acestei obligații – Serviciu de investiții propus în cadrul unui produs financiar – Contracte de schimb («swaps») destinate să protejeze împotriva variațiilor ratelor dobânzii aferente unor produse financiare

Obiectul

Cerere de decizie preliminară - Juzgado de Primera Instancia nº 12 de Madrid - Interpretarea articolului 4 alineatul (1) punctul 1 și a articolului 19 alineatele (4), (5) și (9) din Directiva2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 247) - Contracte swap pe rata dobânzii cu scopul de a compensa riscul variației ratelor dobânzilor pentru alte produse financiare - Test de adecvare

SOLUȚIE

1) Articolul 19 alineatul (9) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, un serviciu de investiții este propus în cadrul unui produs financiar numai dacă este parte integrantă din acesta în momentul în care respectivul produs financiar este propus clientului și, pe de altă parte, dispozițiile legislației Uniunii și normele comune europene la care face trimitere această dispoziție trebuie să permită o evaluare a riscurilor clienților și/sau să conțină exigențe în materie de informații, care înglobează și serviciul de investiții care este parte integrantă din produsul financiar în discuție, astfel încât acest serviciu să nu mai fie supus obligațiilor prevăzute la respectivul articol 19.

2) Articolul 4 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2004/39 trebuie interpretat în sensul că faptul de a propune un contract swap unui client pentru a compensa riscul variației ratei dobânzii unui produs financiar la care acest client a subscris constituie un serviciu de consiliere în investiții, astfel cum este definit în această dispoziție, cu condiția ca recomandarea privind încheierea unui astfel de contract swap să fie adresată acestui client în calitatea sa de investitor, să fie prezentată drept adecvată pentru respectivul client sau să fie bazată pe examinarea particularităților acestuia și să nu fie emisă exclusiv prin intermediul canalelor de distribuție sau difuzată publicului.

3) Revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru sarcina de a stabili consecințele contractuale pe care trebuie să le determine nerespectarea de către o întreprindere de investiții care propune un serviciu de investiții a cerințelor în materie de evaluare prevăzute la articolul 19 alineatele (4) și (5) din Directiva 2004/39, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității.

Cauza C‑424/11

Taxa pe valoarea adăugată – Directiva 77/388/CE – Scutirea administrării de fonduri comune de plasament – Domeniu de aplicare – Sisteme de pensii ocupaționale”

OBIECT : o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de First‑tier Tribunal (Tax Chamber) (Regatul Unit), prin decizia din 8 iulie 2011, primită de Curte la 11 august 2011 referitor la cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 13 secțiunea B litera (d) punctul 6 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1, denumită în continuare „A șasea directivă”) și a articolului 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

SOLUȚIE

Articolul 13 secțiunea B litera (d) punctul 6 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare și articolul 135 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că un fond de investiții care grupează activele unui sistem de pensii pentru limită de vârstă nu se încadrează în noțiunea „fonduri comune de plasament”, în sensul acestor dispoziții, a căror administrare poate fi scutită de taxa pe valoarea adăugată în lumina obiectivului acestor directive și a principiului neutralității fiscale, întrucât persoanele afiliate nu suportă riscul administrării fondului respectiv, iar contribuțiile pe care le plătește angajatorul la sistemul de pensii pentru limită de vârstă constituie un mijloc de a‑și îndeplini obligațiile legale față de angajații săi.

Cauza C-370/11

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 36 și 40 din Acordul privind SEE - Impozitare discriminatorie a câștigurilor de capital realizate în urma răscumpărării de acțiuni ale unor organisme de plasament colectiv stabilite în Norvegia sau în Islanda și care nu beneficiază de o autorizație în conformitate cu Directiva85/611/CEE

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Încălcarea articolelor 36 și 40 din Acordul privind Spațiul Economic European - Impozitare discriminatorie a câștigurilor de capital realizate în urma răscumpărării de acțiuni ale unor organisme de plasament colectiv stabilite în Norvegia sau în Islanda și care nu beneficiază de o autorizație în conformitate cu Directiva85/611/CEE

Cauza C-370/11

OBIECT :constatarea faptului că, prin menținerea normelor potrivit cărora câștigurile de capital realizate în urma răscumpărării de acțiuni ale unor organisme de plasament colectiv care nu sunt autorizate în conformitate cu Directiva 85/611/CEE¹ nu sunt impozabile în cazul în care aceste organisme sunt stabilite în Belgia, în timp ce câștigurile de capital realizate în urma răscumpărării de acțiuni ale unor organisme similare stabilite în Norvegia și în Islanda sunt impozabile, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 36 și 40 din Acordul privind Spațiul Economic European;

Cauza T‑445/05

„Ajutoare de stat – Schemă de ajutor pusă în aplicare de autoritățile italiene în favoarea unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, specializate în deținerea de acțiuni ale societăților cu capitalizare scăzută sau medie – Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună – Acțiune în anulare – Afectare directă și individuală – Admisibilitate – Obligația de motivare – Caracterul selectiv al măsurii – Obligația de recuperare”

OBIECT anularea Deciziei 2006/638/CE a Comisiei din 6 septembrie 2005 privind schema de ajutor pe care Italia intenționează să o pună în aplicare în favoarea unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, specializate în deținerea de acțiuni ale societăților cu capitalizare scăzută sau medie cotate pe piețele reglementate

SOLUȚIE

1) Respinge acțiunea.

2) Obligă reclamantele la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza C‑39/11

„Libera circulație a capitalurilor – Articolele 63 TFUE și 65 TFUE – Casă de asigurări ocupaționale – Plasament al activelor – Fonduri de investiții situate într‑un alt stat membru – Plasament în astfel de fonduri permis numai în cazul în care acestea sunt autorizate să își comercializeze unităţile pe teritoriul național”

Obiect : o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Verwaltungsgerichtshof (Austria), prin decizia din 10 ianuarie 2011, primită de Curte la 28 ianuarie 2011 referitor la cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea normelor dreptului Uniunii în materia liberei circulații a capitalurilor, în special a articolelor 63 TFUE și 65 TFUE. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între VBV – Vorsorgekasse AG (denumită în continuare „VBV”), pe de o parte, și Finanzmarktaufsichtsbehörde (Autoritatea de Supraveghere a Pieței de Capital, denumită în continuare „FMA”), pe de altă parte, privind achiziționarea de unităţi dintr‑un fond comun de investiții situat într‑un alt stat membru decât Republica Austria.

SOLUȚIE

Articolul 63 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care nu permite unei case de asigurări ocupaționale sau organismului de plasament colectiv înființat de această casă pentru administrarea bunurilor sale să investească aceste bunuri în unităţi ale unui fond comun de plasament stabilit în alt stat membru decât dacă acest fond a fost autorizat să își comercializeze unităţile pe teritoriul național.

Regulamentul (CE) Nr. 809/2004 al Comisiei

Cauza C‑359/12

„Directiva 2003/71/CE și Regulamentul (CE) nr. 809/2004 – Prospect de bază – Supliment la prospect – Condiții definitive – Publicarea unui prospect sub formă electronică”

OBIECT : Potrivit Directivei privind prospectele, în caz de ofertă publică de valori mobiliare, trebuie întocmit un „prospect”care să conțină informațiile necesare pentru a permite investitorilor să evalueze în cunoștință de cauză situația financiară a emitentului, precum și taxele aferente valorilor mobiliare în cauză. Directiva stabilește cadrul juridic, iar regulamentul său de punere în aplicare stabilește norme de aplicare cu privire la conținutul și la structura în conformitate cu care trebuie prezentate informațiile într‑un prospect. Normele privind elaborarea prospectului sunt contradictorii în măsura în care este obligatoriu ca anumite „informații solicitate” să fie incluse în orice prospect, cu toate că regulamentul de punere în aplicare prevede că aceste informații (deși „solicitate”) pot fi omise dacă nu se cunosc în momentul aprobării prospectului de bază și nu pot fi determinate decât în momentul emiterii. Astfel, prezenta cauză ar putea fi descrisă drept o cauză care dă naștere unei întrebări neobișnuite – cât de solicitate sunt „informațiile solicitate”? În procedura principală, domnul Timmel susține că anumite informații a căror publicare se impunea în principiu au fost omise din prospectul de bază referitor la valorile mobiliare subscrise de acesta. În plus, aceste informații nu au fost incluse într‑un supliment la prospectul de bază, ci au fost incluse într‑un document distinct cunoscut sub denumirea „condiții finale”, care nu a fost prezentat spre aprobare autorităților competente ale statului membru relevant în conformitate cu reglementările naționale de transpunere a Directivei privind prospectele. Ulterior, domnul Timmel a formulat o acțiune în justiție, susținând că prospectul nu a fost publicat în mod valabil și că avea dreptul să denunțe unilateral contractul de cumpărare a valorilor mobiliare în cauză. În acest context, Handelsgericht Wien (Tribunalul Comercial Viena) solicită îndrumări cu privire la interpretarea Directivei privind prospectele și a regulamentului său de punere în aplicare. Acesta solicită, în esență, să se stabilească momentul în care emitentul de valori mobiliare în cadrul unei oferte publice trebuie să publice suplimentul la un prospect de bază și ce constituie publicarea valabilă a unui prospect de bază în format electronic.

Directiva 2003/71/CE

Cauza C‑430/05

„Valori mobiliare – Prospect – Publicarea de informații inexacte – Competența statelor membre de a impune sancțiuni“

OBIECT :Potrivit legislației comunitare, admiterea valorilor mobiliare ale unei societăți la cota oficială a unei burse de valori este condiționată de publicarea unui prospect care să conțină anumite informații, inclusiv cu privire la persoanele fizice sau juridice responsabile de emiterea acestuia. Prezenta cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias [Consiliul de Stat (Grecia)] vizează competența statelor membre de a sancționa o societate și pe unul dintre administratorii săi pentru includerea în prospect a unor informații inexacte, fără ca societatea sau administratorul să fie menționați ca persoane responsabile.

SOLUȚIE

Articolul 21 din Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune ca legiuitorul național să instituie, în cazurile în care informațiile care figurează în prospectul publicat în vederea admiterii valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori se dovedesc a fi inexacte sau înșelătoare, sancțiuni administrative nu numai împotriva persoanelor menționate în mod expres în acest prospect în calitate de responsabili pentru acesta, ci și, în egală măsură, împotriva emitentului valorilor menționate, precum și, fără a face distincție, împotriva membrilor Consiliului de administrație al acestui emitent, indiferent dacă aceștia din urmă au fost desemnați ca responsabili în prospectul menționat.

Directiva 2004/109/CE

Cauza C‑101/08

„Directivele 77/91/CEE, 79/279/CEE și 2004/25/CE – Principiul general de drept comunitar de protecție a acționarilor minoritari – Inexistență – Dreptul societăților – Preluarea controlului – Ofertă obligatorie – Recomandarea 77/534/CEE – Cod de conduită”

Obiect : o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Cour de cassation (Luxemburg), prin decizia din 21 februarie 2008, primită de Curte la 5 martie 2008 referitor la cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește problema existenței unui principiu general de drept comunitar al egalității acționarilor, în virtutea căruia acționarii minoritari sunt protejați prin obligația acționarului dominant care achiziționează sau exercită controlul unei societăți de a oferi acestora posibilitatea de a le cumpăra acțiunile în aceleași condiții precum cele convenite la achiziționarea unei participații în această societate care conferă sau consolidează controlul acționarului dominant și, dacă este cazul, problema efectelor în timp ale unui astfel de principiu.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între acționari minoritari ai societății RTL Group (denumită în continuare „RTL”), pe de o parte, și societățile Groupe Bruxelles Lambert SA (GBL) (denumită în continuare „GBL”) și Bertelsmann AG (denumită în continuare „Bertelsmann”), precum și RTL, pe de altă parte, cu privire la convențiile încheiate între GBL și Bertelsmann.

SOLUȚIE

Dreptul comunitar nu cuprinde un principiu general de drept conform căruia acționarii minoritari sunt protejați prin obligația acționarului dominant care achiziționează sau exercită controlul unei societăți de a oferi acestora posibilitatea de a le cumpăra acțiunile în aceleași condiții precum cele convenite la achiziționarea unei participații care conferă sau consolidează controlul acționarului dominant.

Directiva 2007/36/CE

Cauza C-390/10¹

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2007/36/CE - Exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă - Netranspunere în termenul prevăzut

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Neadoptarea sau necomunicarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă

Soluție

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza C-375/10

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă

Sancțiune

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă, Regatul Spaniei nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 15 din directiva menționată.

Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza C-194/10

Întrebările preliminare

Ţinând seama de interdicţia din dreptul comunitar de a adopta, înainte de expirarea termenului de transpunere a unei directive, dispoziţii care să contravină obiectivelor acesteia, articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2007/36/CE¹ este aplicabil în cazul în care legiuitorul naţional a adoptat o reglementare care iese din vigoare odată cu expirarea termenului de transpunere a directivei și care permite, pe parcursul acestui termen de transpunere, reducerea până la o zi a termenului de convocare a unei adunări generale a acţionarilor, dacă adunarea generală a acţionarilor adoptă o hotărâre (majorarea capitalului cu excluderea dreptului preferenţial de subscriere) care, în temeiul dispoziţiilor legale, rămâne validă după înregistrarea sa în registrul comerţului, chiar și atunci când, în urma admiterii unei acţiuni în anulare, hotărârea adunării generale a acţionarilor este anulată?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2007/36/CE poate fi justificată de normele de drept comunitar, în special de articolul 297 CE?

Soluție

Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competentă să răspundă la prima întrebare preliminară adresată de Landgericht München I.

Directiva 2007/44/CE

Cauza C-232/10

OBIECT :Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a pune în aplicare integral Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar¹ sau, în orice caz, prin necomunicarea actelor menționate către Comisie, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei

SOLUȚIE

Articolul 13 secțiunea B litera (d) punctul 5 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că scutirea de taxa pe valoarea adăugată prevăzută la această dispoziție include serviciile pe care o instituție de credit le furnizează, în schimbul unei remunerații, sub forma unei garanții de subscriere, unei societăți care dorește să emită acțiuni, această instituție obligându‑se ca, în temeiul garanției, să achiziționeze acțiunile care nu ar fi subscrise până la expirarea perioadei de subscriere.

Cauza C-233/10

Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru - Directiva 2007/44/CE - Evaluarea prudenţială a achiziţiilor și a majorărilor de participaţii în sectorul financiar - Norme de procedură și criterii de evaluare

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Neadoptarea în termenul prevăzut a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar

SOLUȚIA

1) Prin neadoptarea în termenul prevăzut a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar, Regatul Țărilor de Jos nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2) Obligă Regatul Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

Share |

Curtea Europeana de Justitie

Noutate